În general, dacă un lucru este învelit într-un ambalaj frumos, cu poleială multă, însoţit de tot soiul de fraze mustind de "umanitarism" ("pace", "nonviolenţă", "egalitate", "belşug" etc.) oamenii - şi în special tinerii - tind să înghită amestecul pe nerăsuflate. Cam aşa stă cazul şi cu ghiveciul servit de John Lennon prin melodiile sale. Câţi nu sunt cei care se extaziază în faţa "nobleţii" ideilor proferate în "Imagine"?
Iată că un articol, nu prea recent, scrsi de Edward Benjamin, Top 10 Unpleasant Facts About John Lennon, dă peste cap toată faţada respectabilă pe care corectitudinea politică a construit-o în jurul figurii lui John Lennon şi face un inventar al părţilor întunecate din jurul personalităţii artistului. Un soi de top malefic se alcătuieşte astfel în faţa noastră şi începe cu:
10 - Violenţa domestică, în faţa căreia victime i-au căzut ambele neveste. Se pare că le folosea ca sac de box "nonviolentul" John Lennon!
9 - Abuzul emoţional la adresa propriului său fiu. Nu numai că în copilăria fiului său a fost absent dar şi în momentele în care erau împreună avea grijă să-şi lase copilul în lacrimi.
8 - Minciuna patologică, de la origini sociale inventate, la falsele motivaţii ale desfiinţării trupei.
7 - Desfiinţarea Beatles, care a fost cauzată de el şi nu de Paul McCartney.
6 - Lipsa de adâncime politică reală a acţiunilor lui. Mai degrabă a pozat ca mare partizan al unor cauze. Sau a finanţat! Grupări violente, dacă nu chiar teroriste.
5 - Talentul lipsă! Nu sunt muzician şi, repet, reproduc părerea autorului articolului care afirmă că mai degrabă s-a remarcat ca textier dar şi acolo, după ani, versurile apar datate: "o bălmăjeală hippie psihedelică [..] ivite sub influenţa drogurilor" şi în care munca de producţie a dus greul. Iar în cariera solo, cariera sa păleşte faţă de a foştilor colegi.
4 - Nu a deschis drumuri în muzică ci a urmat ceea ce au inventat alţii. Adică a aderat la nişte curente după ce aceste apăreau fără a fi iniţiator, inovator.
3 - Un conformist mental! Ei, da! Se străduia mereu să se plieze diferitelor curente ideologice fără a avea o opţiune critică şi, deci, liberă faţă de acestea. Un sclav al modelor. Cum bine spune autorul, şi nonconformismul devine conformism. Hm. Lucru valabil şi astăzi pentru multe persoane.
2 - Disperat după bani şi celebritate. Şi de aceea cultivând apariţiile mediatice.
1 - IPOCRIZIA la care a făcut trimitere şi ucigaşul său. "După cum subliniau câteodată criticii săi, tot ce trebuie să faci este să mergi la conţinutul melodiilor sale. Omul care cânta “imagine no possessions” (imaginează-ţi că nu mai există proprietate) trăia o viaţă de milionar într-un hotel de clasă din new York. Omul care cânta “imagine no religion” (imaginează-ţi că nici religie) era obsedat de orice trăznaie spiritualistă sau New Age care-i ieşea în cale,
incluzând meditaţia indiană, oracolul I-Ching, astrologia de toate felurile. Omul care cânta “all you need is love” (dragostea e tot ceea ce ai nevoie) era un om crud, violent şi mânios, care ăşi abuza familia şi prietenii. Omul care se lăuda că "nu are pentru ce să omoare sau pentru ce să moară" (“nothing to kill or die for”) ajuta la finanţarea şi făcea publicitate grupurilor extremiste care elogiau folosirea violenţei".
Un tablou nu prea frumos, nu-i aşa?, şi în antiteză cu "mitul Lennon" cu care suntem asaltaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu