Ponta, surprins în poziţia idiotului politic

Astăzi am avut o altă mostă privitoare la debilitatea şi găunoşenia ce-l caracterizează pe Victor Ponta. A a juns să fie pus întro poziţie stupidă printr-o acţiune a lui Crin Antonescu. De astăzi înainte DEMISIA neonorată îi va sta ca un balast în toate săgeţile care îi vor fi aruncate.

Un om politic cum se pretinde Ponta ar fi trebuit să aibe o mai mare grijă asupra consecinţelor imediate sau mai îndepărtate ale vorbelor sale. Nu şi Ponta! Ori Antonescu se dovedeşte că ştie cu ce material psihologic are de-a face în persoana lui Ponta şi că acesta se va arunca tembel la orice nadă oratorică ce i se întinde în faţă. Nu e nimic nou. Serviciile studiază atent profilele psihologice ale oamenilor politici din diversele ţări mai duşmane sau mai prietene şi acest lucru se face pentru că guvernele în subordinea cărora se află acele servicii să poată prevedea cum va reacţiona cutare şef de stat într-un anumit context.

Ori jalnic este - dacă nu cumva PRIMEJDIOS pentru ţară - că Victor Ponta a fost "citit" nu de ditamai aparatul de specialişti ai vreiunui serviciu, ci de un "banal" om politic dâmboviţean.

Şi în ce a constat capcana? Crin Antonescu ştia că Ponta nu va rezista să arunce nişte ironii ieftine dacă îi va propune să demisioneze amândoi pentru a dovedi că alianţa USL este moartă. Planul a funcţionat perfect pentru că Victoraş cel prostănac imediat a făcut referire la demisia neonorată a lui Băsescu. Dar nu s-a aşteptat Tontache la mişcarea imediată prin care Crin Antonescu i-a anunţat surprinzător demisia din fruntea Senatului.

Crin nu a pierdut nimic pentru că oricum era planificată debarcarea sa din cea de-a doua funcţie în stat. A luat-o înainte genial, aş putea spune, iar pierderea, la capitolul imagine, se înregistrează în contul lui Popontache.

Reiau dintr-o depeşă Mediafax fragmente din schimbul de replici din şedinţa Parlamentului de astăzi:

Crin Antonescu:

"Domnule premier Victor Ponta, dumneavoastră vedeţi în prezenţa mea în fruntea Senatului semnul că USL mai există. Vă spun eu, USL nu mai există. Aveţi curaj, ca să ne convingem amândoi, să demisionăm amândoi din funcţiile pe care le-am obţinut la USL? Suntem aici, în plenul Parlamentului, e toată lumea, aveţi consilierii, presa. Eu demisionez frumos din preşedinţia Senatului, pe care mi-a dat-o USL, dumneavoastră, din funcţia de premier, pe care v-a dat-o USL" "Nu ştiu răspunsul. Nu facem asta, nu aveţi acest curaj. Dintr-un simplu motiv, nu din cauză că trebuie să treceţi pe la Cotroceni, că aţi mai trecut, nu-i vorbă, ci pentru că, îmi pare rău să spun, dar e adevărat: Eu dacă nu mai sunt preşedintele Senatului, sunt acelaşi, ba am chiar mâinile mai libere. Dumneavoastră, dacă nu mai sunteţi prim-ministru, nu mai sunteţi nimic"

 Victor Ponta:

"Vreau să fie foarte clar: Uniunea Social-Liberală încă există sub diverse forme: cea mai vizibilă astăzi este aceea a celor doi preşedinţi, domnul preşedinte Antonescu şi domnul preşedinte Zgonea, care sunt aleşi de către majoritatea USL şi nu poţi să spui că nu mai există USL, dar să stai în poziţia USL-ului" "Avem un preşedinte care a anunţat că demisionează în 5 minute şi e în funcţie. Avem un alt preşedinte care a spus că demisionează dacă nu trece referendumul şi e în funcţie"

Crin Antonescu:

"Dragi colegi, eu demisionez din funcţia de preşedinte al Senatului"

Şi finalul materialului de la mediafax: "Ponta a precizat că el nu va anunţa că demisionează, astfel că toată lumea poate sta liniştită."

Un scenariu, două ţări şi o desincronizare

Ceea ce se petrece în ultima vreme la confinele ţării noastre dovedeşte (a câta oară?) că măreaţa Rusie ştie doar să se repete. Este şablonardă, fără imaginaţie şi, pentru cineva care este cât de cât familiarizat cu procedeele aplicate de-a lungul istoriei, paternurile folosite apar în toată goliciunea lor. Cât de stupidă ne apare, de exemplu, aceste pretexte pe care le agită Rusia pentru a-şi acoperi ocupaţia militară din Ucraina. Nu mai este vorba de "protejarea creştinilor din Orient", "nici de protejarea slavilor din occident" ori de "protejarea proletariatului din Univers". Acum avem de-a face cu "protejarea rusofonilor". Aceeaşi Mărie, altă pălărie.

Altceva mi se pare ciudat, când lucrurile sunt asemănătoare, dar nu produc aceleaşi efecte deşi scenariul urmat indică aceiaşi "păpuşari" de la Moscova. Iar ceea ce propun acum este să privim evenimentele de acum mai bine de 24 de ani dintr-o altă perspectivă pentru a face lumină întro problemă care a făcut să curgă multă cerneală şi pe care "emanaţii" nu se grăbesc ei să o elucideze: TERORIŞTII!

Ce am avut în decembrie 1989? Pe fondul nemulţumirilor populaţiei, în contextul internaţional al reformelor lui Gorbaciov şi impunerii în ţările lagărului socialist al unor echipe noi de conducere, în ţară izbucnesc manifestaţii deschise împotriva regimului Ceauşescu. Declanşatorul, nu mai este un secret astăzi, Laszlo Tokes, agent al serviciilor secrete străine "prietene". În ciuda represiunii armate ordonate de Ceauşescu, revolta timişorenilor se menţine şi Ceauşescu, trăind cu iluzia că este acelaşi fiu mult iubit al poporului din 1968, decide organizarea unui miting de susţinere în centrul Bucureştilor. Gravă eroare! Mitingul se sparge prin grija unor profesionişti ai diversiunii - facilitat şi prin mesajele alarmiste ajunse la urechile populaţiei prin emisiunile Europei Libere; mai mult, apar protestatari chiar în buricul Bucureştilor şi, la nici 24 de ore de la "nefasta" (pentru Ceauşescu) manifestaţie de susţinere, regimul se face fărâme sub presiunea sutelor de mii de oameni adunaţi în Piaţa Palatului. Fugarul preşedinte Ceauşescu împreună cu soţia sa, Elena Ceauşescu, ajung la Târgovişte unde sunt ucişi după un proces tipi stalinist.

Şi acum să vedem câteva amănunte. Nemulţumirea românilor, oricât ar spune mulţi acuma, era profundă cauzate de condiţiile de viaţă extreme. Dar lipsea o opoziţie care să-şi facă auzit glasul. Cei mai aprigi duşmani ai lui Ceauşescu erau, paradoxal, sovieticii. Aceştia au infiltrat, în zilele lui decembrie 1989, masiv România cu agenţi, aşa-ziii "turişti". Se vehiculează un număr de 50 sau 60000 de asemenea amatori de voiaj. Costin Gerogescu afirmă existenţa a 2000 de asemenea agenţi pregătiţi să deschidă calea trupelor masate pe Prut. Câţi din aceştia au participat la declanşarea protestelor la Timişoara? Nu ştim sau nu ni se spune. Au fost oare şi la Bucureşti pe 21 decembrie? Există şi informaţii conform cărora în Timişoara s-ar fi folosit arme de foc împotriva forţelor armate sau că moartea anumitro civili protestatari nu poate fi explicată altfel decât prin acţiunea unor alte forţe armate decât Armata, Securitatea şi Miliţia. Nu există însă o certitudine. Dar ce ştim sigue este că din seara lui 22 decembrie chiar ne-am lovit de un fenomen denumit "teroriştii printre noi". Ulterior s-a căutat să se spună că cele peste 1000 de victime produse după fuga lui Ceauşescu ar fi fost cauzate fie de acţiunea pripită a celor înarmaţi (Armată, gărzi patriotice, Miliţie), de acţiunea nebunească sau interesată a unor comandanţi militari sau comandanţi "emanaţi" ori de erori de comunicare. Dar lipsesc victimele cauzate de "terorişti"! Acum 24 de ani puterea emanată agita cât se poate de mult "fenomenul terorist" pus în legătură directă cu cadrele Securităţii pentru ca mai apoi, prin grija diferitelor comitete şi comţii, "acţiunea teroriştilro să dispară cu totul.

Ori, iată că în confruntările de pe Maidanul kievean am avut parte în afară de represiunea ordonată de Ianukovici şi de contrareacţiile manifestanţilor, de acţiunea unor trăgători misterioşi care, prin pierderile provocate, au incitat şi mai mult spiritele şi au radicalizat părţile. Să fie vorba tot de "turişti" şi în cazul Maidanului? Zeci de morţi civili dar şi zeci de morţi din cadrul forţelor de "represiune" (că nu li se poate spune "de ordine") a fost bilanţul ciocnirilor care au dus la presiuni ale UE, de aici la încheierea unui acord Ianukovici - opoziţie pentru ca imediat mai apoi puterea "legală" să se prăbuşească şi ea tot într-o singură zi. Spre diferenţă de Ceauşescu, fugarul Ianukovici nu şi-a găsit adăpostul într-o unitate militară care să-i pregătescă ceremonia funebră, ci pe teritoriul ţării vecine, Rusia, care se pregătea să-i cânte prohodul ţării căreia pretindea că-i este apărătorul.

La câteva zile, alţi "turişti" înarmaţi până-n dinţi patrulau pe străzile Crimeei ca să îi "protejeze" pe rusofoni de "fasciştii criminali", de "puciştii violenţi" de la Kiev. Şi de aici, pretextul cel mai bun pentru Rusia ca să invadeze militar Ucraina.

Să reluăm foarte simplificat:

proteste - lunetişti - violenţe - fugă - intervenţie de protecţie

O sublinire foarte importantă: "lunetiştii" în cauză acţionau când Ianukovici era încă în funcţie. Victimele erau civili. Poate şi militari? Nu ştim. Civili ştim sigur. Efectul direct l-a constituit căderea regimului legal şi instaurarea uneia revoluţionare. O putere revoluţionară "demonizată" mediatic cu abilitate de către ruşi ceea ce duce la al doilea efect mai curând teatral: reacţiile rusofonilor. Iar de aici, la apariţia "eliberatorilor şi pacificatorilor soldaţi ruşi".

Ne reîntoarcem la România lui decembrie 1989. Nu ştim sigur dacă până în 22 acţionaseră criminal acei "turişti". Dar ştim sigur că din seara lui 22 ne-am lovit direct de "fenomenul terorist". Atenţie însă! Regimul Ceauşescu deja căzuse. Se prăbuşise în doar câteva ore ca un castel de cărţi de joc.

Să reluîm şi aici foarte simplificat:

proteste - fugă - lunetişti şi... autoinvitaţii ale sovieticilor de a-i proteja pe români

Ceva este schimbat în schemă. "Fuga" se produce ÎNAINTE de acţiunea "oficială" a "teroriştilor". Iar "deznodământul" - acţiunea de "protecţie" - nu se mai derulează. Ce să se fi petrecut?

Părerea mea este că a avut loc un eveniment neprevăzut pentru "păpuşari": căderea foarte rapidă, ieşită din grafic, a regimului Ceauşescu, ceea ce a dus la un decalaj între operaţiunile preconizate şi teatrul de acţiune real.

Şi anume:
Conform planului, agitatorii au iniţiat declanşarea în rândul românilor a protestelor la Timişoara. Pe 21 decembrie agenţi de acest fel au contribuit şi la destabilizarea mitingului organizat de Ceauşescu. Păpuşarii se aşteptau ca românii să protesteze dar regimul să nu cadă imediat. Pentru destabilizarea şi mai puternică a lui Ceauşescu se intra în etapa de activare a "lunetiştilor" în Bucureşti începând cu seara lui 22 decembrie. Fuga lui ceauşescu s-a produs însă neaşteptat de repede iar ordinele primite la trimiterea agenţilor sovietici în misiune nu au fost contramandate. Puterea ajunge în ziua de 22 în mâna "emanaţilor". Aceştia nu aveau pretextul pntru eliberarea din funcţie a cadrelor militare de pe posturile de conducere. Prin urmare acestea se menţin la ora la care "teroriştii" îşi intră în rol. Imediat după aceea, conform scenariului, plouă cu telefoane dinspre Moscova spre centrul de comandă al Armatei cu oferte generoase de ajutor "frăţesc". Aşijderea la frontieră, unde ofiţeri binevoitori sovietici erau nerăbdători să-şi dea ajutorul în combaterea "terorismului". Conducerea militară legală refuză. Acţiunea de protecţie eşuează. Mai mult, cu toate eforturile "emanaţilor", pensionarii cu trese kaghebiste cocoţaţi de emanaţie sunt retrimişi, treptat-treptat, să-şi savureze pensia la domiciliul conjugal. Mâna lungă a Moscovei se face simţită şi câţiva generali ajung la cimitir în urma unor boli declanşate suspect de repede.

Asta este ceea ce aş numi "degetul lui Dumnezeu în istorie"!

Unde merge “Ucraina”? Direct spre război! (partea a doua)

Să ne aruncăm acum privirea şi asupra populaţiei din componenţa Ucrainei. Numărul ei, componenţa etnică, gradul de religiozitate şi împărţirile confesionale. Datele furnizate precum şi hărţile reproduse sunt preluate de pe site-ul Wikipedia, ca să nu mai fie nevoie să menţionez de fiecare dată.

Cu un număr de 45,724,242 persoane în 2011, Ucraina se găsea pe locul 29 în lume ca populaţie, cu mult înaintea Georgiei, să zicem, cu 4,436,400 persoane, stătuleţ care s-a aflat în 2008 şi el în faţa agresiunii Rusiei (142,905,200 persoane în 2011).

Din punct de vedere religios lucrurile se înfăţişează oarecum asemănător cu situaţia din Rusia, deşi în cadrul acestei federaţii trebuie să luăm în calcul prezenţa puternică a populaţiilor tradiţional musulmane, budiste sau şamaniste. Ortodoxia în Rusia este îmbrăţişată de aproximativ 42-43 % din populaţie, iar creştinii ajung pe la 48%. Un procentaj enorm este cel al ateilor şi al celor au o credinţă vagă, lipsită de religiozitate. Am făcut referire la Rusia pentru că în cazul "Ucrainei" totalitatea ceştinilor este de circa 34% din populaţie. Înglobând şi membri celorlalte religii se ajunge la vreo 38% din populaţie care-şi afirmă apartenenţa religioasă. Restul de 62 de procente fie fărăr religie, fie că nu aparţin vreunui cult anume. Ce diferenţă faţă de piscul religios ce uneşte Vistula (Polonia catolică) cu Marea Neagră (România ortodoxă)!

Dar dacă procentajele privind religiozitatea sunt atât de jos, unde atunci găsim mult lamata diviziune între "vestul greco-catolic şi răsăritul ortodox"? Nicăieri! Doar în mintea unor propagandişti zeloşi de pe malurile Dâmboviţei.

Harta de mai jos prezintă siituaţia răspândirii Ortodoxiei în teritoriile "ucrainiene", cuprinzând Bisericile indiferent de subordonarea canonică.. Surprinzător! Miezul dur se găseşte în centrul ţării, acolo unde naţionalismul "ucrainian" se poate spune că este la el acasă. Şi mai surprinzătore este proporţia mult mai scăzută a populaţiei declarat ortodoxe în zonele zise "rusofone".

Abia extremitatea vestică, în speţă Galiţia, este fieful credincioşilor catolici şi greco-catolici. Prima hartă de dedesupt prezintă zonele cu populaţie romano-catolică, iar următoarea se centrează doar pe răspândirea greco-catolicilor:

Cred că lucrurile sunt acum foarte clare când afirm că pomeita împărţire confesională a "Ucrainei" este o gogoriţă. Într-adevăr, greco-catolicii au o prezenţă semnificativă în vest. În realitate, doar extremitatea vestică, o regiune cu influenţe poloneze mult mai puternice, iar mai apoi austriece.

O situaţie şi mai interesantă o găsim dacă ne uităm la răspândirea Islamului, religie în strânsă legătură cu minoritatea tătară. Aceste peste 49 de procente din Crimeea de populaţie ce se afirmă musulmană arată ataşamentul tătarilor faţă de propria cultură şi pun în dubiu datele cu privire la situaţia etnică din aceeaşi Crimee, unde prezenţa tătarilor se consideră a fi de 12 %:

Uite aşa ajungem la situaţia naţionalităţilor din cadrul "Ucrainei". Şi, pentru că tot am vorbit de tătari, să vedem zonele cu o concentrare mai mare. Deloc surprinzător, Crimeea sare în ochi, regiunea despre care se vorbeşte intens în ultimele zile şi care ar putea fi factorul declanator al conflictului. Să reamintim: tătarii au fost deportaţi în toatlitate din ţinuturile lor de baştină de către Stalin, iar intredicţia de a reveni s-a menţinut până în 1991, odată cu căderea comunismului. Să nu ne mirăm de conflictele ce pot apărea între tătari şi ruşii pe care îi consideră opresori.

Ne aruncăm privirea şi pe zonele locuite de bulgari (concentraţi în Bugeac) şi unguri (aflaţi în Maramureşul istoric). Sunt două zone care ar putea fi aliate în demersurile ruseşti de secesiune, maghiarii pentru a se alipi la Ungaria, bulgarii pentru că fac şi aici (ca şi în Basarabia) jocurile Moscovei. Să nu uităm că ţelul Moscovei este să ajungă pe de-o parte la Transnistria - şi pentru asta are nevoie de acapararae întregului litoral al Mării Negre; pe de altă parte obiectivul cu bătaie lungă este pătrunderea în Europa Centrală, drum bătătorit prin acordurile financiare încheiate cu Ungaria lui Viktor Orban.

Românii - împărţiţi artificial dar foarte interesat între vorbitorii de limbă "moldovenească" şi română - înconjoară practic graniţele României (incluzând Republica Moldova) în proporţii , este adevărat, diverse dar prezenţa acestui al treilea grup etnic nu poate fi trecută cu vederea: în Maramureşul istoric, în Bucovina de Nord, ceva mai puţin în Bugeac (unde a fost o puternică politică de colonizare pe timpul ţarismului, continuată de către sovietici), şi sfârşind cu rămăşiţele româneşti din restul Transnistriei.

O a doua hartă, cu un colorit mai pregnant, lămureşte şi mai bine răspândirea etnicilor români:

Şi iată că ajungem la subiectul care frige în acest moment: poziţiile rusofonilor, cu Crimeea şi Donbasul puternic rusificate, şi cu prezenţe puternice în regiunea Odessa.

DAR!

oricât ne-am strădui nu reuşim să vedem unde este acea jumătate de "Ucraină rusofonă" pe care se străduie să ne-o anunţe diverşi comentatori. Putem vorbi de o fâşie "de margine" (ce ironie!) cu Rusia dar şi aceasta cu probleme diferite. După cum am văzut, Crimeea în sine este un univers etnic cu mult diferit de simpla împărţire "rusofoni" - "ucrainieni".

În fine, procentajele de ucrainieni în raioanele republicii vecine vine să întregească tabloul etnc. Un nord şi vest cu o majoritate covârşitoare; un centru cu o majoritate suficientă pentru a stabiliza lucrurile; un răsărit pestriţ, cu o balanţă a puterii ce se poate apleca fie într-o parte, fie în alta. Sudul, cu Crimeea şi Bugeacul, depinde în mare măsură de politica de alianţe naţionale.

Încheiem prezentarea cu situaţia dinamicii populaţiei, creşterea sau descreşterea ei. Ca tot spaţiul răsăritean, şi "Ucraina" a cunoscut o prăbuşire demografică severă. O privire pe harta creşterii naturale a populaţiei ne arată şi nişte diferenţe notabile între regiuni. Pe de-o parte constatăm un plus de populaţie în Vest, în regiunea Odessa şi în Crimeea. Oare în această din urmă provincie să vorbim de boom-ul popuaţiei islamo-tătărăşti? În Odessa să vorbim de un spor de natalitate datorat minorităţii române, ca şi în Bucovina şi Transcarpatia? Pe de altă parte o contracţie dramatică înspre nord-estul "Ucrainei", adică în zona accentuat rusofonă. Dacă ceea ce constat eu aici, ca un nespecialist, este corect, atunci îmi pare logică graba lui Putin de a încerca să smulgă aceste teritorii cât mai există acolo majoritate rusească. Încă două decenii şi situaţia s-ar fi schimbat şi mai mult ăn detrimentul intereselor ruseşti.

Unde merge "Ucraina"? Direct spre război! (partea întâi)

Odată cu criza sângeroasă ce a izbucnit în ţara vecină "Ucraina" tot felul de comentatori şi-au dat cu părerea, unii mai avizaţi, dar alţii emiţând tot felul de şabloane socio-culturale, mergând de la divizarea spaţiului "ucrainian" între "vestul greco-catolic" şi "răsăritul ortodox", până la profetizate federalizări. Dar prea puţin despre istoricul regiunii, despre realităţile sociale, culturale, religioase şi etnice, despre direcţiile REALE în care o poate lua "Ucraina". Şi nici despre condiţiile de vieţuire mai vechi sau mai noi ale minorităţii moldo-române, această problemă din urmă fiind eludată sistematic după semnarea Tratatului cu "Ucraina" pentru că ar fi, nu-i aşa?, semn de naţionalism dăunător europenismului progresist. Există şi excepţii, nu arunc oprobiul în masă.

Începem cu întrebarea de căpetenie: dar ce înseamnă "Ucraina"?  Spre diferenţă de majoritatea ţărilor din Europa ce au ca titulatură a ţării trimiterea către componenta etnică ori, în anumite cazuri specifice, referindu-se la regiune geografică şi cuprinzând naţionalităţi diferite (Belgia, să zicem), în cazul de faţă ne lovim de o noţiune ambiguă. "Marginea" sau "Mărginimea"! Dar despre a cui margine este vorba? Nici aici nu este simplu de dat un răspuns. Există mai multe viziuni. Putem vorbi de o "Mărginime" din punct de vedere polono-lituanian, de alat rusească, tătarii şi Imperiul otoman aveau şi ei una, şi există (sau exista) inclusiv o "Ucraină", "Mărginime", "Vecinătate" românească (sau moldo-valahă, dacă e să luăm în considerare cele două ţări româneşti ca factori politico-militari). Graniţa, frontiera, teritoriul nimănui sau al tuturora, zona de ciocnire, de înfruntare a statelor din zonă. Şi, de aici, un mixaj etnic. Uşurat acest ghiveci şi de condiţiile geografice şi climatice, o vastă stepă udată de ape molcome, la rândul lor imense, ce sunt mediul prielnic al populaţiilor războinice ce-şi făceau veacul pe spinarea calului, gata în orice clipă de o navală asupra unei populaţii vecine, gata la rândul ei să dea năvală.

Vorbim mai întâi de o vastă zonă de MARGINE a Uniunii polono-lituaniene, înspre estul şi sud-estul şării, zona-tampon de conflicte cu tătarii şi cu suzeranii lor, Imperiul otoman. Din punct de vedere demografic, din ce în ce mai depopulată odată cu pătrunderea şi mai mult spre zona Mării Negre. Confesional era ortodoxă în majoritate, spre diferenţă de polonezii romano-catolici. Haliciul sau Galiţia de astăzi, cu Liovul în centru NU era parte a "Ucrainei" dar şi această regiune era predominant ortodoxă. Înspre părţile răsăritene, iar de acolo mai departe spre Don şi Volga se întâlnea o numeroasă populaţie iudaică. Încercarea de atragere la Catolicism prin Uniaţia de la Brest, colaborat cu presiunile sociale de limitare a autonomiei unei populaţii obişnuite cu libertatea de mişcare duce, prin revolta lui Bogdan Hmelniţi, la ruperea acestei "Ucraine" din cadrul Republici polono-lituaniene.

Am vorbit de o "Ucraină" românească. Da, domnii Moldovei i-au fost hatmani într-o vreme. Chiar şi Mihai Viteazul se implicase în problemele zonei. Infiltraţiile etnice româneşti mergea mult până spre Nipru, Vă puteţi închipui un triunghi cu baza pe Nistru şi al cărui vârf se pierde dincolo de Bug, un triunghiu compus din insule de românitate. Infiltraţii facilitate de pământul fertil, de libertăţile "căzăceşti, de faptul că teritoriul acesta era el însuşi o margine a marginilor, tampon între tătarii din sud şi polonii din nord. În timpurile moderne această regiune a fost numită "Transnistria" iar o rămăşiţă a ei e parte constitutivă (deşi sub ocupaţie!) a Republicii Moldova.

Âărmul Mării Negre îl avea Hoarda de Aur în stăpânire, cu centrul de putere stabilit în Crimeea şi prelingându-se până în Bugeac - înspre apus, şi Marea de Azov la răsărit. Înspre vest coabitau cu moldovenii. La momentul ocupării de către Rusia a teritoriului dintre Nistru şi Bug statisticile indicau o majoritate de aşezări moldovene şi o minoritate din cele tătărăşti. Au venit rusnacii şi toţi tătarii rămaşi au fost deportaţi în Crimeea. Asemenea şi în Bugeac iar în locul lor au fost colonizate populaţii care să faciliteze rusificarea. Dar şi în Crimeea, datorită situaţiei strategice, s-a trecut la o rusificare accentuată. Aici erau prezenţi în afară de tătari, GOŢI (da, aţi citi bine!) de religie creştin-ortodoxă. De asemeni, greci, genovezi, populaţie iudaică. Prigoana rusească împotriva tătarilor s-a mai manifestat încă o dată începând cu 1944, din cauza colaborării în masă a acestora cu trupele române şi germane eliberatoare. Au fost deportaţi cu toţii, până la prăbuşirea URSS, în Siberia şi Asia Centrală.



Încă o "Margine" - a "sloboziilor" - înspre extremitatea de răsărit, spre părţile Rusiei. Tot cu căzăcime liberă compusă şi ea dintr-un amalgam de popoare - ucrainieni, polonezi, moldoveni şi tătari ori iudei. Tot cu scop de apărare, dar de data aceasta a Ţaratului rusesc faţă de asalturile aceloraşi tătari, şi de colonizare a unor pământuri virgine.

De la Bogdan Hmelniţki teritoriul a intrat în zona de interes a Rusiei. Halcă cu halcă a fost ocupată iar regimul impus a venit în conflict direct cu spiritul de autonomiei al populaţiei. În locul libertpţilor acestor republici militare ("căzăceşti") a fost impusă şerbia. Apoi s-a trecut la un proiect amplu de inginerie socială prin care s-a căutat realizarea aici a pretinsei "Noua Rusie" sau "Rusia Mică", interzicându-se utilizarea limbii slave vorbite de căzăcimea zaporojeană. Populaţia germanică de religie iudaică aflată în răsărit (până spre Volga!) a fost deplasată spre vest, în aşa-zisa "Zonă de aşezare", în care se cuprindea Transnistria (şi Basarabia) Galiţia şi Polonia. De aici, aceştia s-au revărsat mai apoi şi peste Principatele române, Transilvania, Ungaria şi Austria, ca un soi de ultimă migraţie. Provocată, reamintesc, de Rusia ţaristă.

Vedem că în definirea "Ucrainei" depăşim încet conceptul de "Margine" pentru că statul de astăzi include teritorii precum "Crimeea" (zisă rusofonă, dar am văzut în ce condiţii s-a rusificat), Bugeacul şi Hotinul rupte de la Basarabia - cu pretextul că au fost raiale otomane într-o vreme, Bucovina de nord ca şi Galiţia în întregime, precum şi Rutenia şi Maramureşul istoric.

De ce am amintit de toate acestea? Pentru că în analiza situaţiei actualei "Ucraine" nu putem vorbi doar de tensiuni între Rusia şi "Ucraina". Mai trebuiesc luate în considerare şi interesele celorlalte zise minorităţi, precum moldo-românii, tătarii, maghiarii şi iudeii, bulgarii şi polonii.

Monica Ghiurco: SCRISOARE DESCHISĂ către Stelian Tănase

Stimate domnule Stelian Tănase,

Nu v-am felicitat de ziua dumneavoastră, permiteţi-mi să o fac acum:
La mulţi ani! A fost prea mare înghesuială la uşa biroului
dumneavoastră. Mulţi prieteni care îşi doresc emisiuni la TVR, şi mai
mulţi subalterni dornici să vă intre în graţii... Sinceră să fiu, nu am
vrut să vă stric ziua întrebându-vă de ce aţi decis să vă începeţi
interimatul în fruntea TVR cu un act de cenzură. Asupra unui
documentar istoric premiat de APTR, intitulat "Moştenirea clandestină"
şi realizat de subsemnata. Am tot sperat că nu a fost decât o eroare
tehnică sau umană, sau pur şi simplu o neînţelegere speculată cu
abilitate de cine ştie cine şi cu ce intenţii... Speranţa mea s-a
spulberat însă, brutal, ieri, ascultându-vă conferinţa de presă în
care aţi făcut afirmaţii de o gravitate extremă la adresa filmului pe
care l-am făcut şi care v-a iritat atât de mult încât aţi trecut peste
orice reguli şi v-aţi impus voinţa în mod arbitrar.

Atunci când descrieţi un produs de televiziune în termenii:
"intoxicare şi propagandă, securistă şi comunistă", sunt sigură că
aveţi o serie de probe solide în susţinerea acestor afirmaţii
defăimătoare.

Intimidanta corecţie publică pe care aţi considerat necesar să mi-o
aplicaţi live pe TVR1 mă determină, domnule Stelian Tănase, să vă
solicit, cu toată aprecierea şi respectul cuvenit unui istoric de
reputaţia dvs., să vă motivaţi afirmaţiile făcute. Constat cu regret
că în calitate de director general interimar îmi cenzuraţi filmul, iar
în calitate de istoric îmi faceţi un proces de intenţie nemeritat şi
neargumentat.

Un pretext minunat pentru a stabili de unul singur că nu aţi găsit în
TVR jurnalişti de calitate, ci doar simpli slujbaşi la stat,
netalentaţi, lipsiţi de valoare, neinteresanţi pentru marile planuri
editoriale pe care le aveţi cu Televiziunea Publică. Motiv pentru care
sunteţi "nevoit", nu-i aşa? să recurgeţi masiv la colaborări externe.

Statutul ziaristului din televiziunea publică nu îmi conferă numai
dreptul, ci mai ales obligaţia de a mă "opune în mod făţiş oricărei
încercări de monopolizare, oligarhizare, distorsionare sau cenzurare a
informaţiilor de interes public, ca şi oricărui tip de influenţă care
ar putea afecta liberul acces la informaţie al cetăţeanului" (Art.
31). Vă anunţ că în calitatea mea de ziarist al televiziunii publice
am libertatea de a prezenta opinii nepopulare, în mod argumentat,
bineînţeles! Spre deosebire de dvs., care din postura de Director
General interimar v-aţi rezumat la a-mi face un proces de intenţie şi
atât.

În final, îmi permit să vă reamintesc personalităţile care apar în
acest film, ale căror opinii şi mărturii au construit analiza
subiectelor prezentate de-a lungul celor 10 episoade: acad. Dinu C.
Giurescu (istoric), acad. Dan Berindei (istoric), acad. Florin
Constantiniu (istoric), dr. Larry Watts (cercetător american), prof.
univ. dr. Cristian Troncotă (istoric), prof. univ. dr. Mihai Retegan
(istoric), prof. univ. dr. Ioan Scurtu (istoric, fost director al
Arhivelor Naţionale), conf. univ. dr. Laurenţiu Constantiniu
(specialist în spaţiul ex-sovietic), col.(r) Filip Teodorescu (fost
locţiitor al şefului Direcţiei a III-a, Contraspionaj) ambasador
Romulus Ioan Budura (diplomat de carieră, sinolog), generalul de
armată (r) Mircea Chelaru (fost şef al Statului Major General al
Armatei Române), ambasador Traian Bordeianu (reprezentatul României la
CAER), Lavinia Betea (jurnalist), Marius Oprea (istoric), precum şi
supravieţuitori din închisorile comuniste care au descris
inimaginabila teroare la care au fost supuşi în vremea regimului
trecut.

Sunt sigură că dacă vreunul dintre istoricii de prestigiu din lista de
mai sus ar fi sesizat neadevăruri istorice în filmul meu, ar fi fost
primii care le-ar fi semnalat şi cu siguranţă Consiliul Naţional al
Audiovizualului ar fi sancţionat Televiziunea Română.

Iată de ce aştept cu mare interes să aflu ce anume v-a nemulţumit atât
de tare la filmul "Moştenirea clandestină". În caz contrar, îmi rezerv
dreptul de a mă adresa justiţiei pentru defăimare profesională şi
manipulare a opiniei publice.

Cu consideraţie,
Monica Ghiurco
jurnalist TVR

SURSA: https://www.facebook.com/mona.ghiurco/posts/1394127747521692#

Post by Rodica Hociung.

Câştigătoare la Sanremo 2014: Arisa - Controvento

Io non credo nei miracoli,
meglio che ti liberi
meglio che ti guardi dentro

Questa vita lascia i lividi
questa mette i brividi
certe volte è più un combattimento

C’è quel vuoto che non sai,
che poi non dici mai,
che brucia nelle vene
come se
Il mondo è contro te
e tu non sai il perché,
lo so me lo ricordo bene

lo sono qui
Per ascoltare un sogno
Non parlerò
Se non ne avrai bisogno
Ma ci sarò
Perché così mi sento
Accanto a te
viaggiando controvento
Risolverò
Magari poco o niente
Ma ci sarò
E questo è l’importante
Acqua sarò
Che spegnerà un momento
Accanto a te
viaggiando controvento

Tanto il tempo solo lui lo sa,
quando e come finirà
La tua sofferenza e il tuo lamento

C’è quel vuoto che non sai
che poi non dici mai
Che brucia nelle vene come se

Il mondo è contro te
e tu non sai il perché
Lo so me lo ricordo bene

lo sono qui
Per ascoltare un sogno
Non parlerò
Se non ne avrai bisogno
Ma ci sarò
Perché cosi mi sento
Accanto a te
viaggiando controvento

Risolverò
Magari poco o niente
Ma ci sarò
E questo è l’importante
Acqua sarò
Che spegnerà un momento
Accanto a te
Viaggiando controvento
Viaggiando controvento
Viaggiando controvento

Acqua sarò
che spegnerà un momento
Accanto a te
viaggiando controvento

Versuri preluate de pe: http://www.rnbjunk.com/

Tezaur Folcloric - Naşterea genericului unei emisiuni

Secvenţă din cadrul emisiunii "In Memoriam Mărioara Murărescu" difuzată de TVR1.

Dumnezeu s-o odihnească în pace!