Cică prin 2009 era un preşedinte în Honduras, Manuel Zelaya, care, cu de la sine putere, hotărâse să fie mai mult decât un preşedinte jucător. Acest Manuel Zelaya era păpuşica FMI, paiaţa SUA, şi trâmbiţa lui Chavez în acelaşi timp. Nu ştiu cum se face dar în timpul mandatului său se constatau mari derapaje de la democraţie, mari cazuri de corupţie şi o mare slugărnicie faţă de FMI. În consecinţă şi popularitatea sa a scăzut foarte mult.
Dar ceea ce a făcut să se reverse paharul a fost decizia sa de a desfăşura un referenedum în acelaşi timp cu alegerile generale (parcă am mai auzit de cineva care făcea la fel), un referendum prin care se urmărea admiterea unui al doilea mandat de preşedinte în numita ţară. Asta deşi marile instanţe juridice îi interiseseră deschis.
Pentru că acest Manuel Zelaya era înverşunat şi tot vroia să facă pe preşedintele-jucător, s-a format o amplă coaliţie cuprinzând toate forţele politice, militare, sociale şi religioase din Honduras. Ba încă şi membri ai propriului partid s-au alăturat.
La ordinul Parlamentului, cu susţinerea Bisericii, în conformitate cu Constituţia republicii respective, acest domn a fost luat de o aripă de către armată, urcat într-un avion şi trimis în ţările vecine să plângă acolo.
Dar să vezi tărăşenie! Cine credeţi că a început să ţipe şi să urle cum că în Honduras s-a produs o groaznică lovitură de stat care încalcă, nu-i aşa, prevederile constituţionale şi drepturile omului? Aţi ghicit! Admnistraţia Obama, în frunte cu maoista hilară Clinton! UE dă şi ea cu Barroso, că şi el tot maoist în tinereţe. Cot la cot se afla putina rusească. Şi pentru a fi circul mai mare, în corul "democraţilor" tuna şi fulgera ultra-democraticul conducatore al Venezuelei, Chavez.
Dar locuitorii din Honduras nu s-au intimidat. Cu toate că au avut şi ei parte de vocali şi violenţi purtători de torţe incandescente prin ţară. S-au ţinut dârji şi au ales, cât se poate de democratic, un alt preşedinte care să le respecte Constituţia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu