Donkeypapuas

vineri, 25 mai 2012

Anže Škrube chemat de urgenţă. Iar Mandinga schimbă coregrafia.

O depeşă Mediafax ne informa la pânz că Anže Škrube, coregraful ce s-a ocupat de mişcările de scenă ale reprezentantei României, s-a alăturat echipei. Acesta, după un drum de 20 de ore, a ajuns la Baku şi va fi prezent la finala de mâine seara.

Aici trebuia să citim printre cuvinte. Anume că pentru finală (şi pentru prezentarea din noaptea asta în faţa juriilor!) Mandinga a ales să treacă pe varianta B coregrafică.

Şi într-adevăr, un clip postat pe Youtube de la repetiţia din seara aceasta ne prezintă mişcări de dans schimbate în anumite puncte.

Posibil ca în finală să vedem şi costume diferite?

Eurovision 2012: finaliştii (partea a doua)

CELE 10 PIESE DIN PRIMA SEMIFINALĂ

Pe unele bbloguri s-a comentat cum că această semifinală a fost mai puternică şi cu piese mai interesante decât în cea de-a doua. Ordinea este cea dată de extragerea plicurilor cu finaliştii.

ROMÂNIA: Mandinga - Zaleilah

După problemele avute în semifinală casele de pariuri i-au scăzut şansele de victorie. Cred că o bună comportare în finală ar putea provoca surpriza. Oricum în primele 5 locuri. Preiau atât înregistrarea făcută la repetiţii, cât şi cea unde a fost defavorizată de căderea sunetului în căşti.

MOLDOVA: Pasha Parfeny - Lăutar

Piesa nu-mi place. Poate pentru că seamănă cu un foxtrot.

ISLANDA: Greta Salóme & Jónsi - Never Forget

Blocul nordic şi votul juriilor îi dau şanse pentu top 10.

UNGARIA: Compact Disco - Sound Of Our Hearts

Cred că ar fi avut nevoie de altă voce.

DANEMARCA: Soluna Samay - Should've Known Better

Acelaşi lucru ca pentru Islanda. Doar că seamănă cu Taylor Swift.

ALBANIA: Rona Nishliu - Suus

Cam aşa fac şi eu când mă doare măseaua. Lăsând gluma, totuşi nu este un concurs de cele mai puternice voci.

CIPRU: Ivi Adamou - La La Love

Dacă n-ar fi susţinerea vocală din spate (bărbatul în negru), ar fi jale. Intră în primele 10.

GRECIA: Eleftheria Eleftheriou - Aphrodisiac

Şi ea ajutată de "backing vocals". Şanse să intre în primele 10.

RUSIA: Buranovskie Babushki - Party For Everybody

Dacă ceva de genul ăsta ajunge să câştige atunci e jale şi n-ar mai trebui să mai participăm vreodată. Blocul ex-sovietic o vor împinge în top 10. Poate că mi s-a părut dar am avut impresia, pe la sfârşit, că nu ar fi cântat peste negativ ci pe voci preînregistrate. Ceea ce este împotriva regulamentului.

IRANDA: Jedward - Waterline

O să intre şi în top 5 (dacă vor pune un umăr şi juriile) pentru că vor avea susţinerea preadolescenţilor.

Dezinformare a la Associated Press

Un corespondent al agenţiei de presă Associated Press, Peter Leonard, a publicat foarte, foarte recent o "corespondenţă" - mai degrabă un comentariu - care are drept ţintă prezenţele importante scenice de la Eurovison.

Intitulat "This is pop? A look at wacky Eurovision contenders" ("Este acceasta muzică pop? O privire asupra pretendenţilor ciudaţi de la Eurovision"), fragmentele care vizau piesa trupei Mandinga au fost imediat preluate pe unele siteuri de "ştiri" de pe la noi.

Autorul afirmă că prezintă "favoriţii şi trăznăi de mai mare minunea" fără însă a face o despărţire netă în depeşă. Astfel, sunt prezentaţi pe rând: Engelbert Humperdinck, Burnaovskie Babuşki, Jedward, Loreen, Mandinga, Zelyco Jocsimovici şi Nina Zili.

Dacă ar fi să împărţim între "ciudăţenii" şi reprezentanţi evidenţi ai muzicii pop actuale, atunci primele nume prezentate ar reprezenta excentricităţile. Dar titlul spune altceva! Iar dacă este aşa, în acest caz nu se pot înţelege cuvintele cu care este etichetată melodia trupei româneşti: "global mishmash" - "o amestecătură mondială". ("It's song "Zaleilah" is a global mishmash: Cuban horns, lashings of salsa, a generous dollop of Gypsy frenzy, and even a smattering of bagpipes.").

Să spunem că-i aşa şi că "mix"-ul de influenţe ar trebui interzis. Problema este că domnul corespondent comite o eroare profesională pentru că ne informează despre "o eroare de sunet care a afectat REPETIŢIILE" (sic!) - "an earphone malfunction hurt rehearsals". Confundă pur şi simplu "repetiţiile" - unde nu a existat nici o problemă - cu "semifinalele" - unde interpretarea României a fost afectată grav de problemele de sunet.

Profilul domnului corespondent al AP afişat pe LinkedIn ne înfăţişează o persoană cu preocupări economice, specializată pe spaţiul rusesc şi ex-sovietic, mai puţin una specializată în industria spectacolelor. Cât despre hobby-uri: film, călătorii, ciclism - nu şi muzica!

În cazul acesta poate şi-o fi spus omul preferinţele de ageamiu (ca oricare dintre noi). Dar profesia de jurnalist trebuia să şi-o respecte şi să nu facă nişte confuzii majore sub sigla AP. Şi mai de apreciat cred că ar fi fost să se ocupe chiar de obiectul său de activitate. Uite, precum cei de la BBC care au dat la iveală un reportaj stânjenitor pentru oaficialităţile din Azerbaijan şi pentru mai-marii EBU: BBC Panorama - Eurovision's Dirty Secret Azerbaijan

Părerea mea este că agenţia de presă a vrut să acopere evenimentul şi, cum prin zonă se afla acel corespondent al lor, şi-au zis: "Ce să mai cheltuim nişte bani? Îl punem pe ăsta". Asta da "ciudăţenie" profesionistă!

Eurovision 2012: finaliştii (partea întâi)

ŢĂRILE DIRECT CALIFICATE

Le-am ordonat în funcţie de preferinţele personale. Filmările au fost realizate la Baku, în cadrul celei de-a doua repetiţii.

SPANIA: Pastora Soler - Quédate Conmigo

Frumos cântec, o voce puternică şi pune şi pasiune. Cred că va intra în top 5.

ITALIA: Nina Zilli - L'amore è femmina (Out of Love)

Prezenţă tipic italiană dar parcă melodia de anul trecut era ceva mai bună. Intră în top 10.

FRANŢA: Anggun - Echo (You And I)

Prea modificată la sintetizator iar videoclipul este scârbos, cu d-ăia de-s pe invers. Nu prinde primele 10 locuri, părerea mea.

MAREA BRITANIE: Engelbert Humperdinck - Love Will Set You Free

El şi cu bunicuţele rusoaice sunt motivul pentru care media de vârstă a participanţilor de la această ediţie este de 120 de ani. L-a apucat nostalgia şi a început să fredoneze un vals.

GERMANIA: Roman Lob - Standing Still

La preselecţia noastră naţională au fost vreo două piese asemeni ăsteia. Nu-mi spune nimic.

AZERBAIJAN: Sabina Babayeva - When the Music Dies

Ce se întămplă când muzica moare? Te vaiţi!

joi, 24 mai 2012

Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea a şasea, 2003 - 2011)

Două modificări majore au loc şi influenţează masiv alegerea câştigătorilor.

În primul rând că se renunţă la stupidele trimiteri pe tuşă ale ţărilor ce avuseseră un punctaj mai slab în anii precedenţi. Se introduc semifinalele şi de acum fiecare ţară are o câtime de şansă să se facă auzită. Sistemul se aplica iniţial acelor participanţi dezavantajaţi, după cum am spus anterior. Mai apoi a început să se aplice tuturor ţărilor, exceptând-o pe cea câştigătoare anterior (şi gazdă a celei în curs) împreună cu acelea numite "mari contributoare" - Marea Britanie, Spania, Germania, Franţa şi, iată ce de un an de zile, Italia.

A doua mutare şi mai importantă. TELEVOTINGUL. Decizia scapă juriilor şi înţelegerilor regionale. E drept că se lasă loc gusturilor de tip geopolitic.Dar o piesă bună prinde de obicei locuri fruntaşe. De asemenea se lasă loc SPECTACOLULUI şi de aici se ajunge şi la faraonismul de acum al competiţiei. Unii spun că-i bine, alţii că-i rău. Şocul publicului a fost atenuat repede, organizatorii având grijă să introducă moderarea adusă de juriile naţionale.

DAR DIN ACEL MOMENT ROMÂNIA A FOST MEREU PREZENTĂ ÎN FINALĂ! Că aici ne-am clasat pe locuri mai bune sau mai proaste, asta-i altă poveste.

Şi mai este de observat ceva. Întrecerea muzicală devine impredictibilă.

Mulţumiri Wikipedia pentru documentare.

2003 Turcia: Sertab Erener - Everyway that I can

2004 Ucraina: Ruslana - Wild Dances

2005 Grecia: Elena Paparizou - My Number One

2006 Finlanda: Lordi - Hard Rock Hallelujah

2007 Serbia: Marija Šerifović - Molitva

2008 Rusia: Dima Bilan - Believe

2009 Norvegia: Alexander Rybak - Fairytale

2010 Germania: Lena - Satellite

2011 Azerbaidjan: Ell & Nikki - Running scared

Zece motive (haioase) pentru care ROMÂNIA trebuie să câştige EUROVISION-ul

Un blog spaniol dedicat Eurovision face o analiză foarte favorabilă trupei ce ne reprezintă la ediţia din anul acesta. Vă prezint mai jos textul plin de umor, tradus cu ajutorul Google Translate şi prelucrată din greu de către mine. Postarea originală o aflaţi aici: http://www.topeurovision.com/2012/05/los-10-mandamientos-por-los-que-rumania.html

Nu fac, de obicei, excepţii în acest blog ci mă refer doar la activităţile Spaniei la Eurovision, dar există întotdeauna un început (măcar în Azerbaidjan). Postarea despre Pastora Soler şi clasificarea finală a Spaniei între cele 52 de reprezentante la Eurovision după spectacolul de la Baku va veni mai târziu. Între timp, voi prezenta, în mod excepţional şi pentru moment, o psotare despre cele 10 motive pentru care România trebuie să câştige Eurovision 2012.

1. Tensiunea suedeză. Primul motiv este că Loreen, cantareata din Suedia, care este favorita numărul unu de luni de zile la casele de pariuri, reprezintă o presiune. Mai mult, deoarece Loreen a devenit Ventilatoreen, este insuportabil. Încearcă să fie super-mitică în tot ceea ce face. Părul său negru, mişcările ei de Tai Chi şi de peşte aflat pe drum şi lupta ei constantă împotriva vântului ventilatorului din faţă mi-au devenit foarte plictisitoare. Stimată Loreen, acasa la dumneavoastră aţi primit o mulţime de aplauze şi s-a spus spus că dansezi foarte bine, şi, în tot ceea ce faci, eşti bine văzut. De asemenea, aveţi aer de suedeză cum am eu de heterosexual, iar engleza dumitale de discotecă nu merită să aducă victoria în dulăpiorul nordic, şi după cum nu câştigaţi nici Campionatele Mondiale si Europene, aşa nu este determinant să câştigaţi Eurovisionul. Şi câtă tensiune îţi dă cântecul ţării tale! România te poate face să ieşi din piesa Suediei liniştit ca un măgar. Totuşi, mi-au plăcut mereu cântecele şi dansurile nordice. Dar nimeni să nu se simtă lezat de a o fi criticat pe Maiestatea Sa Regina Loreen.

2. Pentru a împiedica latentul Imperiu Rus. Putin are intenţia de dominaţie mondială, şi doreşte să înceapă prin cucerirea Eurovision-ului. Prin urmare, România trebuie să-l oprească şi se pare că doar Elena Ionescu poate. Din 1994, de când Rusia a intrat Eurovision, au existat mai multe misiuni ale serviciilor secrete ruse pentru a obtine victoria. În ultimul deceniu au intensificat presiunile (mai ales după eşecul operaţiunii T.A.T.U.) prin forţa mondială Dima Bilan, care nu a fost mulţumit de locul al doilea din2006, ci s-a întors în 2008 pentru a câştiga, având voturile tuturor fostelor republici sovietice pentru fosta ţară-mamă, de teama represaliilor din partea lui Putin. De fapt, din cele 10 ţări care au dat puncte pentru Rusia de atunci, doar Germania şi Norvegia se află în afara zonei de influenţă a ceea ce a fost URSS, dacă se poate spune că sunt în afară. Rusia le ameninţă cu pieirea pe toate. În cele din urmă, pentru că nu poţi face nimic, doar votarea României poate preveni o nouă victorie a Rusiei cu cele şase bunicuţe care au luat teren de câteva săptămâni. Bineînţeles că nu vor vedea un euro. O rubla, pardon.

3. Conceptul de "uşurică". Este strâns legată de Eurovision şi lumea televiziunii, în general. Ca să fii o "uşurică"poate să fie de bine sau de rău. Elena Ionescu ştiu prea multe despre acest concept şi âl aplică în mod consecvent. Este ca un fel de "uşurică" dar care admite că aceasta este starea ei şi o trăieşte intens. Nu are nici o problemă să se deplaseze în mod constant în mod provocator, sexy si cât mai fierbinte posibil, vorbind spaniola cu un accent care face să înebunească pe bărbaţi, fie ei spanioli sau nu. În plus, este foarte decentă, cu buzele ei rujate, cu sânii ei mereu foarte ridicaţi şi valurile sale de par foarte luminoase. Pentru a înţelege diferenţa dintre Elena şi alte pseudouşurice, aveţi posibilitatea să faceţi analogie la cantareata din Grecia, cu un nivel inferior de "uşurică", cu al ei succes intitulat "Aphrodisiac", cunoscut de asemenea sub numele de "Aphrouşurica", sau de predecesarea sa, elena Paparizou, care i-a fost profesoară lui Eleftheria. Cu toate acestea, conceptul de "Uşurică" este pentru noi ceva pozitiv şi frumos, pe care nimeni nu o vede ca o insultă. De fapt, noi credem că acest concept face o fiinţă să fie umană, oameni mai buni şi mai puţin reprimaţi, societatea conservatoare respingându-o însă în mod constant.

4. Planul său de economie. În vremuri de criză ni se pare inevitabil că orice cheltuieli majore la videoclipuri să fie tăiate, cum ar fi cele ale clipului lui Anggun din Franţa, cu al cărui buget s-ar putea hrăni toţi copiii din Etiopia timp de doi ani. Cu toate acestea, Franţa a fost întotdeauna foarte şovină atunci când vine vorba de a investi bani. Atât de mult, încât toţi banii au fost investiţi în producţie, şi nimic pentru Anggun, care, nefiind franţuzoaică din naştere, nici pe ei nu i-a interesat interesaţi, considerând-o, desigur, drept o oarecare "pseudouşurică". Fapt este că în acest an reducerile au însoţit mai multe ţări: România, Cipru, Austria şi Grecia sunt cele mai importante. Aceste delegaţii au decis să nu investească în pânză, astfel încât cântăreţii săi au purtat resturi rămase de la carnaval, promovând nudismul. Românca, în fapt, a folosit în semifinală resturile de la perdeaua casei de păpuşi din vremea când era mică. Lucru ce o onorează. Spre deosebire de deşeurile textile ale Albaniei sau Rusiei care ar trebui să fie amendate cu -12 puncte dintru început. Ca să nu mai vorbim de jacheta semidiformă a fetei din Danemarca sau de cea uleioasă a Muntenegrului. O adevărată aberaţie în această criză mondială pe care o trăieşte Europa. Pentru capacitatea sa de a economisi, chiar dacă e vorba de textile, ecoRomânía merită să câştige.

5. Nu e somnolentă. Ce este somnul? Ceea ce provoacă alte melodii preferate, cum ar fi Serbia, care este foarte bună, numai că te adoarme. Ţi-o pui în faţă şi te adoarme buştean în două minute. Este ca o valeriană. Sau cu hiper plicticoasa Islandă, care în fiecare an trece neobservate, dar în acest an stă, de neînţeles, foarte bine la cota de pariuri, mai ales când e vorba o copie ieftina a Evanescence, grup deja depăşit, aşa cum îşi imaginează aceştia doi. Mai mult, tipa islandez a fost cît pe ce să-i sară în ochi cuva, cu vioara, în semifinale. Sunt periculoşi! România trebuie să ne facă să scăpăm de aceştia doi din Islanda, dar mai presus de toate, să facă să nu câştige extrem de plictisitoare piesă a italiencei Nina Zilli, care ar vrea să ne facă să credem că ea a inventat muzica, prin stilul ei incoerent, prin faţa ei speriată şi prin încercarea sa de a fi un soi de Amy Winehouse italiană. Noi trebuie să prevenim ca acest tip de favorite, în special Italia, să câştige Eurovision-ul în acest an.Ar fi trebuit să câştige anul trecut pentru că fusese cel mai bun cântec, dar de ce ar trebui să câştige în acest an? Pentru a evita această somnolenţă, România trebuie să câştige.

6. Creşte natalitatea. Când ascultaţi la Mandinga, vrei doar să sari, ajungi să dansezi, ieşi pe stradă, te duci la un club, tragi la măsea vreo cinci pahare şi socializezi cu sexul opus sau de acelasi sex, cu rezultat condiţionat reproducerea (naturală sau prin adopţie). Prin urmare, se promovează sociabilitatea umană. Din acest motiv, va merita să câştige Eurovision: pentru a promova natalitatea şi pentru ca noi generaţii de români puternici şi frumoşi să apară, pentru a veni în Spania şi a lucra şi astfelde a contribui cu o parte din salariul lor la pensiile noastre.

7. Cântă în limba spaniolă. Mandinga cântă în limba spaniolă! O limbă aşa de frumoasă, pe care abia de o auzi la Eurovision, deoarece toate delegaţiile preferă să cânte în limba engleză, în scopul de a încerca să aibă un impact mai bun, aşa încât în ultimii 10 ani, doar o singură castigatoare nu a fost cântat în limba engleză. Iar în această perioadă marea britanie sau Irlanda nu a câştigat deloc. Aşa că ţine partea unui cântec prestat în spaniolă decât a unuia cântat în engleză.

8. Nu a castigat niciodată. Toate ţările merită să câştige odată Eurovision-ul. În acest moment acest lucru este greu de împlinit, dar sunt unii încearcă de mulţi anişi sunt dince în ce mai aproape. În cazul României s-a început în 1994 şi, mai ales în ultimii ani, s-a ţinut mereu apropape cu propuneri bune. În ultimii şapte ani a fost de două ori pe locul trei şi o dată pe patru. Poate că acest an ar putea fi anul european românesc. În Spania încercăm de ani de zile şi ne-am săturat, dar, hei, nu ştii niciodată de unde sare iepurele în Europa. În fotografie, Mihai Traistariu, care a fost locul 4 în 2006, cu un alt mare cântec mare, dar cu o coregrafie oribilă, foarte românească, şi foarte puţin inovativă. Desigur, a avut o voce puternică iar aici (în poză) prietenul nostru are părul vopsit foarte mişto. Considerat cel mai bun de la Anabel Conde, şi asta ne spune ceva.

9. Numele grupului. Este motivul cel mai absurd dintre toate. Mandinga seamănă cu "mandanga". Iar "mandanga"" este un cuvânt foarte amuzant. Înseamnă "porcărele", "prostioare", iar "porcărelele" ne încântă. În Columbia, de exemplu, înseamnă marijuana. E un nume de grup atât de amuzant încât merită să câştige Eurovision, iar nu alţii precum Secret Garden , câştigătorii din Norvegia ori Elena Paparizou, o femeie cu numele de papagal. Aşa se ajunge la delicvenţă.

10. Alternativa hispanică. Acesta este motivul pentru care România ar trebui să câştige, şi e mult mai trist pentru noi. Spania nu va câştiga Eurovision în acest an, oricât ne-am chinui, şi chiar dacă Pastora Soler are cea mai buna voce şi cântă ca îngerii. Este foarte dificil ca marea masă a Europei de Est să ne voteze, şiar asta este absolut necesar pentru a câştiga. Iar axa nordică ne dă cu atât mai puţin votul pentru a câştiga. Deci, dacă nu se poate câştiga reprezentantal nostru, şi cu Andora afară, este clar că România ar trebui să fie preferată de spanioli.

Deci, acestea sunt cele zece motive explicate şi vă trimit mesajul ca sâmbătă să votaţi pentru România. Dumnezeu, care este român, vede toate şi te va pedepsi dacă nu veţi permite Luciei Perez, lui Soraya si Lydiei să fie reprezentantele de anul viitor ale Spaniei, la Bucuresti în 2013. Imaginaţi-vă, ar fi ca un Lunae diabolic.

Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea a cincea, 1990 - 2002)

Ar fi trebuit să fie un pas înainte! În estul Europei cădea comunismul. Piedicile care existau înainte se desfiinţau. Piaţa Comună Europeană se transforma în Uniunea Europeană. Dar în loc să se dea spaţiul energiilor înoitoare festivalul cădea într-o anchilozare profundă.

În Eurovision cu greu pătrund recent eliberatele ţări din est. Şi mai greu cele din fostul spaţiu sovietic ori iugoslav. Regulile de pătrundere în finala concursului devin complicate şi aberante. O ţară care nu se clasa într-un interval de locuri urma să stea pe tuşă anul următor şi, deci, să nu participe la concurs.

Votul geopolitic este la apogeu. Nu mai conta calitatea pieselor. Exasperată, Italia refuză să mai participe la această caricatură de întrecere. Mă întreb cum de nu i-a luat exemplul şi Franţa? Exemplele pe care le-am pus la sfârşit lămuresc sensul întrebării.

1990 Italia: Toto Cutugno - Insieme: 1992