Fan-zone Bucureşti

Dar fiesta adevărată se desfăşoară pe străzile şi uliţele de pe Lipsani, Gabroveni, Şelari. Un val alb-roşu a umplut cu frenezie. Veselie, cîntece, bere, bere şi iar bere. Abia poţi înainta. Personalul de la cârciumi aduc provizii de muniţie bahică. Tot ceea ce ştiam noi, bucureştenii, cu privire la acel Centru Vechi - lăsat în paragină, vetust, în ruine - astăzi a prins culoare şi strălucire. Parcă nu este de la noi.

Aici bascii sunt majoritari iar ceea ce gândisem când am văzut Piaţa Constituţiei mi s-a confirmat. Or fi şi madrileni dar e greu de spus. Mai degrabă aceştia se preling prin faţa Muzeului de Istorie. Aici noua ciudăţenie sculpturală cu care a fost împopoţonat oraşul este fotografiată (şi împopoţonată) din toate părţile. Autohtonii se uită cu haz la "bijuterii", hispaniciii la "struţo-cămila" din braţele împăratului.

Modeşti, maidanezii se preling şi ei prin spaţiu. Într-un colţ, "ţestoasele" de la Jandarmerie parcă ar vrea să-şi încerce muşchii pe cineva. Cred că li se pare ciudat că rivalii dintr-o finală nu se iau la înjurături şi scuipaţi pe stradă. Simt ceva în aer. Mai târziu, ajuns acasă, aflu că s-a încercat o diversiune. Mare minune de nu bat ăştia iar pe cineva!

La "Schitul maicilor" o cerşetoare încearcă să-i abordeze pe trecători în spaniolă. "M-a învăţat şi pe mine un băiat" îmi dă răspunsul la mirarea mea.

Peste o săptămâă tot ceea ce s-a văzut acum va fi vis... Peste o lună va fi iarăşi lozincăraie pentru alegeri...

Fan-zone Piaţa George Enescu

Suporterii madrileni au fost concentraţi în spaţiul dintre Atheneu şi statuia lui Carol I. Locul este mai mic, numărul lor îmi pare mai mare decât al celor din galeria adversă. Drapelul regal spaniol devine deodată vizibil. Dacă nu ar fi acesta (sau băştile, în cazul bascilor) cu greu aş deosebi alb-roşul madrilean, de alb-roşul rivalilor. Se cântă imnul clubului din zece în zece minute. Sau cel puţin asta este impresia mea.

Şi aici fumul grătarelor cuprinde totul. Berea curge încontinuu. Nişte pici joacă fotbal pe un mini teren de fotbal. Pe o scenă - doară suntem pe locul de unde transmite tradiţional ProTV-ul programul de Revelion - se pregăteşte un ansamblu folcloric să-şi intre în pâine. Sper să nu fie "folcloristele" lui Pinalti. Glumesc. Pe margine reporterii televiziunilor reuşesc cu greu să-şi facă un locuşor pentru crainici. Parcarea costă scump aşa că trebuie să plec în al treilea loc fierbinte.

Fan-zone Piaţa Constituţiei

Vreme ciudată la azi, 9 mai, în ziua finalei dintre Atletico Madrid şi Athletic Club Bilabao.. Norii cenuşii ameninţau capitala României şi capitala la zi a fotbalului cu o ploaie straşnică. Acoperişul retractabil de la Stadionul Naţional nici acum nu ştim să funcţioneze. Cât de mult să fi influenţat starea meteo exuberanţa suporterilor văzută în transmisiile de mai acu' o zi?

Turul locurilor fierbinţi începe cu locul de concentrare stabilit de jandarmi pentru fanii echipei basce. La Piaţa Constituţiei mă îndrept întâi. Nu este atât de multă lume pe cât s-ar crede. Eu bănuiesc unde se află grosul fanilor purtători de bască. Voi ajunge şi acolo. Totuşi, aici grătarele merg la foc continuu iar la bere este coadă. Scandări, veselie şi chipuri pitoreşti.

Pentru nostalgici: Los Bravos - Black is Black

Black is black
I want my baby back
It's gray, it's gray
Since she went away, Ooh-Ooh
What can I do
'Cause I-I-I-I-I'm feelin' blue

If I had my way
She'd be back today
But she don't intend
To see me again, Ooh-Ooh
What can I do
'Cause I-I-I-I-I'm feelin' blue

I can't choose
It's too much to lose
My love's too strong
Wow! Maybe if she
would come back to me
Then it can't go wrong

Bad is bad
That I feel so sad
It's time, it's time
That I found peace of mind, Ooh-Ooh
What can I do
'Cause I-I-I-I-I'm feelin' blue

I can't choose
It's too much to lose
My love's too strong
Wow! Maybe if she
would come back to me
Then it can't go wrong

Black is black
I want my baby back
It's gray, it's gray
Since she went away, Ooh-Ooh
What can I do
'Cause I-I-I-I-I'm feelin' blue
'Cause I-I-I-I-I'm feelin' blue

Versuri de la http://www.stlyrics.com

Enigma numirii lui Andrei Marga la Externe

Moţiunea care a dat jos guvernul Ungureanu avea ca obiect decizia executivlui de a înfiinţa o Facultate de medicină în limba maghiară la Târgu-Mureş. Era un act care încălca autonomia universitară dar călca în picioare şi demnitatea naţională a românilor. Reuşita moţiunii face ca legea respectivă să nu mai poată fi pusă în aplicare şi, prin urmare, nici unitatea de învăţământ respectivă să nu mai poată fi înfiinţată.

De aici vor porni însă şi un cor de acuze venind de la anumiţi "prieteni" ai României, în special din partea Ungariei (dar nu numai), printre care se vor număra cele de "extremism", "ultranaţionalism", chiar "fascism".

În asemenea condiţii în fruntea ministerului care va da primul piept cu valul de indignare - cel de Externe - se impunea firesc numirea unei personalităţi care, prin experienţa sa profesională şi intelectuală, să poată spulbera reproşurile. Numirea lui Andrei Marga în acest lucru îşi are explicaţia. Rector al Universităţii Babeş-Bolyai, fost ministru al Învăţământului, are mijloacele necesare pentru a schimba vederile opiniei publice internaţionale care va fi, în mod sigur, asmuţită împotriva ţării.

Să sperăm că poate va reuşi, ca la Judo, să o întoarcă la 180 de grade şi subliniate marile libertăţi pe care le au minorităţile naţionale la noi, între care învăţământ în limba maternă de la ciclul primar până la cel liceal, plus linii universitare, care desfid în acelaşi timp prigoana pe care o înfruntă minoritatea română din alte ţări. Aceasta, după cum cred că ştie toată lumea, abia de se bucură de prezenţa unei ore de limbă maternă în programa şcolară. Părţi înseamnate din romanitatea orientală este însă lipsită până şi de acest iluzoriu învăţământ în limba maternă, precum este cazul vlahilor din Serbia şi Grecia.

De 1 Mai. Recunoaşteţi interpreta?

Se întâmpla în 2008. La preselecţia naţională pentru Eurvision participa o tânără necunoscută, Alessandra, cu piesa "Goodbye". Nu a reuşit să treacă de vajnicele comitete şi comiţii formate mai ales din ziarişti. În semifinală au intrat altele, printre care şi nişte străini. Trimişii noştri au fost într-un final Nico şi cu Vlad Miriţă ("Într-o margine de lume") care s-au clasat la Belgrad pe locul 20. Treaba este că peste un an de zile debutanta căreia îi fusese refuzat accesul la această rampă de lansare avea să devină un megastar internaţional şi unul din puţinele noastre produse de export.