Cei care sunt iniţiaţi cât de cât în sportul cu balonul oval ştiu că în rugby suprizele sunt excluse. De fapt, sunt IM-PO-SI-BI-LE. Echipa României fusese ultima calificată şi asta doar în urma unui baraj. Practic, lupta noastră acolo era (şi este) doar pentru un loc ceva mai depărtat de coada grupei. Ierarhiile sunt foarte clare: grupul pretendentelor la câştigarea Cupei (Franţa, Anglia, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă), grupul ţărilor cu un rugby dezvoltat (Irlanda, Irlanda de Nord, Ţara Galilor, Italia, Argentina, Fidji) şi... restul participantelor la competiţie. Iar acele ţări care lipsesc se poate spune că nici nu contează în lumea rugbyului.
Prin urmare se putea spune că echipa tricoloră era victimă sigură în meciul cu Scoţia. Şi se întărea opinia după desfăşurarea primului sfert de oră din meci (şi primirea a două eseuri). Dar aceste două eseuri mai degrabă pe mâna noastră şi, cu o atitudine mai agresivă, nelăsându-ne pradă emoţiilor de început, stăteam agăţaţi la un punctaj apropiat, primejdios chiar pentru scoţieni, graţie loviturilor de pedeapsă acordate în favoarea României. Şi, uff!, dacă nu ratam atâtea! Dar, treptat-treptat, vechea armă românească - pachetul de înaintare - îşi făcu din ce în ce mai tare prezenţa, pironindu Scoţia în propriul ei teren iar de aici eseul în favoarea României din ultimul minut a fost consecinţa logică.
După pauză, echipa României apăru încă şi mai decisă să întoarcă rezultatul, practicând un joc curajos, fără inhibiţii, pironind echipa scoţiană în jumătatea proprie, apropriindu-ne punct cu punct. Şi, hop!, încă un eseu pentru români. Se făcu egalitate. Veni şi o lovitură de pedeapsă şi... surpriză... România conducea Scoţia cu 24 la 21! Mai erau şase, şapte minute. Orgoliul britanic se deşteptă, românii noştri poate din cauza efortului, poate a unei proaste administrări a jocului în aceste câteva minute, s-au lăsat dominaţi. Scoţia, egală România apoi, într-un singur minut, înscrise două eseuri. Fluier final. 10 puncte distanţă - şi ai noştri pierd oportunitatea câştigării punctului defensiv. Rămâne însă amintirea unui joc superb dus de la egal la egal cu o forţă din cadrul Turneului celor şase naţiuni. Acest lucru este frumos aici: chiar dacă există amărăciune înfrângerii, retina păstrează bucuria jocului.
În urmă cu 4-5 ani se cânta prohodul rugbyului românesc. Ne-am calificat cu foarte mari emoţii la Campionatul Mondial (şi să remarcăm faptul că în acest sport am participat LA TOATE EDIŢIILE). Se pare că a sosit timpul deşteptării. Priviţi mai jos şi felul în care băieţii noştri se dăruiesc total şi la intonarea IMNULUI. S-au dăruit total şi pe teren. Să-i apreciem pentru amândouă lucrurile. E doar începutul? Vom vedea în viitorii douăzeci de ani. Dacă această ramură va fi sprijinită s-ar putea să avem mari bucurii de aici.
Hai "Stejarii"!
sâmbătă, 10 septembrie 2011
miercuri, 7 septembrie 2011
Marcel Pavel o dă prin bălării
Mă gândeam iniţial să spun că "o dă în bară" dar, ţinând cont de faptul că cele două echipe nici măcar atâta n-au reuşit, titlul s-ar fi constituit într-o laudă şi nu într-un reproş.
Despre ce e vorba? Pur şi simplu, s-a demonstrat ieri că domnul Marcel Pavel n-are habar de cunoaşterea imnului ţării sale. Luat de val şi preocupat mai degrabă să adopte o atitudine ramatică la interpretarea imnului, acesta a picat din teatral într-o festă. Pe care şi-a jucat-o singur. Din nefericire, în faţa a milioane de telespectatori şi a 55.000 de spectatori. Ceea ce s-a putut auzi s-a constituit parcă într-o oglindire muzicală fidelă a stării gazonului. Adică a luat-o pe arătură.
Păi bine, măi băiatule! Să crezi dumneata că Traian din versuri nu este împăratul hispanic descălecător ci Traian cel invizibil?! Şi pentru asta să sfârteci dumneata textul?! Urât, foarte urât!
Mai jos puteţi vedea interpretarea de poveste. Dar... Poate s-o fi intimidat omul ori poate că într-adevăr nu i-a pus nimeni partitura în faţă! Aşa că am pus alături şi o variantă cântată corect.
Păi mai bine îi dădea locul Innei!
Despre ce e vorba? Pur şi simplu, s-a demonstrat ieri că domnul Marcel Pavel n-are habar de cunoaşterea imnului ţării sale. Luat de val şi preocupat mai degrabă să adopte o atitudine ramatică la interpretarea imnului, acesta a picat din teatral într-o festă. Pe care şi-a jucat-o singur. Din nefericire, în faţa a milioane de telespectatori şi a 55.000 de spectatori. Ceea ce s-a putut auzi s-a constituit parcă într-o oglindire muzicală fidelă a stării gazonului. Adică a luat-o pe arătură.
Păi bine, măi băiatule! Să crezi dumneata că Traian din versuri nu este împăratul hispanic descălecător ci Traian cel invizibil?! Şi pentru asta să sfârteci dumneata textul?! Urât, foarte urât!
Mai jos puteţi vedea interpretarea de poveste. Dar... Poate s-o fi intimidat omul ori poate că într-adevăr nu i-a pus nimeni partitura în faţă! Aşa că am pus alături şi o variantă cântată corect.
Păi mai bine îi dădea locul Innei!
duminică, 4 septembrie 2011
Slujbaşii lui SOV Invest mor de grija poporului
"Vai, ce tragedie! Boborul moare de foame şi Biserica Ortodoxă, această instituţie retrogradă şi obscurantistă, se preocupă să-şi ridice mall-uri cu turle". Cam ăsta este î esenţă mesajul unei emisiuni vomitate de cei ce semnează "condicuţa" de tip nou la trustul lui Sorin Ovidiu Vântu. se evidenţiază şi o târfuliţă şefă: Melania Medeleanu (sau cam aşa ceva).
Să remintim un lucru mai întâi. MAFIOTUL SORIN OVIDIU VÂNTU A TÂLHĂRIT EL ÎNSUŞI PESTE 300.000 DE OAMENI. Pentru ăia de ce nu plâng? De ce nu fac apel la justiţie? Ăia nu fac parte din poporul român? A! Am înţeles! Nu "poporul român" îl apăraţi voi ci aberaţia de tip iacobino-bolşevic numită "laicitate". Un concept atât de drag SECTANŢILOR. De care uită să menţioneze postul Realitatea. Pentru că sunt burduşiţi cu genul acesta de "coropişniţe", după cum îi numea răposatul (Dumnezeu să-l ierte) părinte Petre David. Şi ăştia au invadat multe instituţii, ca să nu mai pomenim de partide. Gen PeDe-L. Şi mai le e drag conceptul unora: militanţilor ateo-secularişti. Curios lucru (vorba vine): promotori şi a tot felul de idei făţiş antinaţionale, antiromâneşti. Başca faptul că tac chitic atunci când ar trebui să facă referire şi la ocupaţiile pe care le aveau înainte de '89 aceşti reprezentanţi ai "laicităţii". Reamintesc eu: propagandişti PCR, profesori la "Ştefan Gheorghiu" (şcoala de cadre de partid comuniste). Cum este cazul şi cu acest Pârvulescu (dacă o fi într-adevăr numele ău ăsta, că prea avem mulţi Iţic şi Ştrul deveniţi peste noapte din propagandişti zeloşi ai bolşevismului, eroi ai luptei anticomuniste).
Nu numai pe umerii ateilor plâng aceste scursori! I-a apucat de-odată nevoia de a-i apăra pe "musulmanii, iudeii şi alte confesiuni" cărora li s-ar lua astfel din impozitele lor (?!) fără să afişeze în schimb nici o personalitate a vreunui cult care să fi protestat în vreun fel contra "samavolniciei". Să lăsăm la o parte faptul că al doilea cult ca număr de credincioşi (Biserica Romano-Catolică) nici nu s-a bucurat de respectul de a fi menţionată. Păi vă dau răspunsul: pentru că NU EXISTĂ asemenea reacţii, statul român acţionând până acum după principiul "discriminării pozitive". Ca să traduc: minoritarii se bucură de ajutor de la bugetul de stat într-un procentaj mai mare decât le-ar da voie numărul lor real. Dar ĂŞTIA (adică vagabonzii de la Realitatea) uită cu totul să menţioneze acest aspect.
În demenţa lor (voită) ĂŞTIA agită şi tot felul de cifre şi cer ultimativ să fie făcute publice sumele adunate de la credincioşi (sic!). Nu precizează cu ce drept cer ĂŞTIA ceva de genul ăsta. A rămas Vântu cumva fără bani de buzunar şi vrea să facă un şmen? Nu este vorba de nici o "politică netransparentă a BOR" aici. Şi un om cu 4 clase ar ştii că BILANŢUL CONTABIL (Bugetul cu venituri şi cheltuieli) se realizează DUPĂ încheierea anului, nu la mijlocul său. Dar te pomeneşti că trustul Realitatea are altă politică în contabilitatea proprie, o dublă contabilitate precum la FNI sau în forme asemănătoare acelora. Măi, ĂŞTIA, dacă sunteţi aşa de transparenţi de ce nu vă preocupaţi voi să spuneţi de unde a avut bani SOV să cumpere Realitatea şi jumătate din Deltă? Doară spuneţi sus şi tare că nu mai puteţi de soarta vitregă a cetăţenilor!
O ultimă imbecilitate: ĂŞTIA de la Realitatea (cei care se jeluisc cu lacrimi multe de răul românilor) nici nu ştiu să recunoască Monumentul Eroului Necunoscut! Când făceau referire la el imaginile arătau în schimb... Mausoleul Eroilor Clasei Muncitoare (al comuniştilor adică). Mai lipsea ca fundal sonor marşul naţionalist "Hai la lupta cea mare"!
Să remintim un lucru mai întâi. MAFIOTUL SORIN OVIDIU VÂNTU A TÂLHĂRIT EL ÎNSUŞI PESTE 300.000 DE OAMENI. Pentru ăia de ce nu plâng? De ce nu fac apel la justiţie? Ăia nu fac parte din poporul român? A! Am înţeles! Nu "poporul român" îl apăraţi voi ci aberaţia de tip iacobino-bolşevic numită "laicitate". Un concept atât de drag SECTANŢILOR. De care uită să menţioneze postul Realitatea. Pentru că sunt burduşiţi cu genul acesta de "coropişniţe", după cum îi numea răposatul (Dumnezeu să-l ierte) părinte Petre David. Şi ăştia au invadat multe instituţii, ca să nu mai pomenim de partide. Gen PeDe-L. Şi mai le e drag conceptul unora: militanţilor ateo-secularişti. Curios lucru (vorba vine): promotori şi a tot felul de idei făţiş antinaţionale, antiromâneşti. Başca faptul că tac chitic atunci când ar trebui să facă referire şi la ocupaţiile pe care le aveau înainte de '89 aceşti reprezentanţi ai "laicităţii". Reamintesc eu: propagandişti PCR, profesori la "Ştefan Gheorghiu" (şcoala de cadre de partid comuniste). Cum este cazul şi cu acest Pârvulescu (dacă o fi într-adevăr numele ău ăsta, că prea avem mulţi Iţic şi Ştrul deveniţi peste noapte din propagandişti zeloşi ai bolşevismului, eroi ai luptei anticomuniste).
Nu numai pe umerii ateilor plâng aceste scursori! I-a apucat de-odată nevoia de a-i apăra pe "musulmanii, iudeii şi alte confesiuni" cărora li s-ar lua astfel din impozitele lor (?!) fără să afişeze în schimb nici o personalitate a vreunui cult care să fi protestat în vreun fel contra "samavolniciei". Să lăsăm la o parte faptul că al doilea cult ca număr de credincioşi (Biserica Romano-Catolică) nici nu s-a bucurat de respectul de a fi menţionată. Păi vă dau răspunsul: pentru că NU EXISTĂ asemenea reacţii, statul român acţionând până acum după principiul "discriminării pozitive". Ca să traduc: minoritarii se bucură de ajutor de la bugetul de stat într-un procentaj mai mare decât le-ar da voie numărul lor real. Dar ĂŞTIA (adică vagabonzii de la Realitatea) uită cu totul să menţioneze acest aspect.
În demenţa lor (voită) ĂŞTIA agită şi tot felul de cifre şi cer ultimativ să fie făcute publice sumele adunate de la credincioşi (sic!). Nu precizează cu ce drept cer ĂŞTIA ceva de genul ăsta. A rămas Vântu cumva fără bani de buzunar şi vrea să facă un şmen? Nu este vorba de nici o "politică netransparentă a BOR" aici. Şi un om cu 4 clase ar ştii că BILANŢUL CONTABIL (Bugetul cu venituri şi cheltuieli) se realizează DUPĂ încheierea anului, nu la mijlocul său. Dar te pomeneşti că trustul Realitatea are altă politică în contabilitatea proprie, o dublă contabilitate precum la FNI sau în forme asemănătoare acelora. Măi, ĂŞTIA, dacă sunteţi aşa de transparenţi de ce nu vă preocupaţi voi să spuneţi de unde a avut bani SOV să cumpere Realitatea şi jumătate din Deltă? Doară spuneţi sus şi tare că nu mai puteţi de soarta vitregă a cetăţenilor!
O ultimă imbecilitate: ĂŞTIA de la Realitatea (cei care se jeluisc cu lacrimi multe de răul românilor) nici nu ştiu să recunoască Monumentul Eroului Necunoscut! Când făceau referire la el imaginile arătau în schimb... Mausoleul Eroilor Clasei Muncitoare (al comuniştilor adică). Mai lipsea ca fundal sonor marşul naţionalist "Hai la lupta cea mare"!
marți, 30 august 2011
Şacalii pe hoitul României
În urmă cu aproape doi ani viitorul puşcăriaş de la Cotroceni făcea nişte afirmaţii cât se poate de oficiale (de vreme ce ele erau rostite în faţa naţiunii, la dezbaterea celor doi candidaţi pentru funcţia supremă în stat) şi promitea nişte lucruri care, posibil, au fost înghiţite de către nişte naivi, ca să fiu mai ponderat în etichetări. Mai jos poate fi văzută secvenţa din dezbatere şi, prin urmare, nu poate să afirme nimeni că aş deforma cuvintele:
Trăiănel cel Băsel (de la secunda 30 la 1'35''): "Dacă însă discutăm despre Roşia Montană trebuie să vă spun că nu am o părere consolidată în momentul de faţă. În principiu... în principiu mi-aş dori ca România să extragă cele 600... 800 de tone de aur, 2000 de tone de argint care sunt evaluate a exista în zăcământ. Dar trebuie să avem o mare grijă atunci când se ia decizia. Personal, voi fi susţinătorul soluţiei recomandată de specialişti. Nu voi influenţa politic nici o decizie. Dar repet, în principiu cred că ar trebui să valorificăm resursa pe care o avem dacă aceasta nu crează daune siturilor arheologice şi mediului ambiant care să nu mai poată fi recuperată."
Mircea Geoană (de la 1'40'' la 1'50''): "Până nu voi fi convins că acest proiect nu dăunează mediului înconjurător şi lucrurilor care reprezintă valorile dezvoltării durabile voi fi împotriva acestui proiect"
Uite că de-odată părerile specialiştilor sunt numai şi numai ale slugilor de la Gold Corporation, că proiectul trebuie musai demarat, distrugerea patrimoniului istoric nu mai constituie o piedică - doară se vede cu ochiul liber că pe acolo nu sunt turişti! - iar distrugerea mediului ambiant este o gogoriţă, tovarăşi, să vă intre bine în cap! Nu numai că cianurizarea zonei este o "necesitate istorică" dar preşedintele în exerciţiu a şi decretat că există nişte vinovaţi cu grave bateri. Evident, ... politicienii! Păi cine credeaţi! Aceşti exploatatori, urmaşii de burghezo-moşierilor de blestemată amintire care împiedică, nu-i aşa, poporul să muncească, să clădească România nouă şi înfloritoare. "Noi muncim, nu gândim!", după cum spuneau massele şi pe vremea cabinetului Roman.
Să revin la un ton mai serios. Prin urmare preşedintele afirmă că "din 1997 proiectul stagnează din cauza politicienilor". Uită să spună însă cum se face că, deşi din 1997 până în 2009 trecuseră 12 ani, nu reuşise să-şi facă o părere clară despre proiect. Sunt propriile dumisale spuse! Sunt filmate!
Iarăşi nu se poate înţelege cum de nu i-a ajuns înaintea prezidenţialilor săi ochi RAPORTUL ACADEMIEI ROMÂNE. Poate pentru că este defavorabil? De asemenea, sunt curios în ce categorie a ONG-urilor sunt plasate Bisericile de diferite confesiuni, în frunte cu BOR, care au PROTESTAT faţă de acest plan distructiv FĂRĂ ECHIVALENT ÎN ISTORIA NOASTRĂ.
Mă întreb iarăşi dacă stimabilii consilieri de la Cotroceni s-or fi preocupat să-i aducă în faţă mărturia de profesionist a lui Aurel Sântimbrean. Dacă aveţi timp o puteţi viziona pe siteul Eugeniei Vodă, o altă voce de autentic profesionist.
Mă mai întreb iarăşi dacă gălăgia pe care o face viitorul puşcăriaş ("sabotarea economiei naţionale" - ăsta va fi capul de acuzare) nu înseamnă intervenţie politică. Şi cum de uită că ministru al Economiei şi Industriilor esr în vremea aceea un vechi tovarăş de tâlhării, Radu Berceanu. Tot ciudat, omul de faţadă al companiei Gabriel Resources, Frank Timiş era consultantul Partidului Democrat (actual PeDe-L) în întocmirea proiectului Legii Minelor, după cum spune un articol din Revista 22.
Această activitate febrilă să fie pur şi simplu întâmplătoare sau este cumva legată de vizita recentă a lui Beniamin Netanyahu, prim-ministru al Israelului?
PS: NU VĂ ÎNCREDEŢI ÎN PRESA ROMÂNĂ. Este în întregime cumpărată de către mafioţii iudei de la Gold Corporation. Au avut grijă de câţiva ani de ziarişti, i-au plimbat, i-au cadorisit, au umplut publicaţiile cu publicitate. Le-au închis gura adică.
Trăiănel cel Băsel (de la secunda 30 la 1'35''): "Dacă însă discutăm despre Roşia Montană trebuie să vă spun că nu am o părere consolidată în momentul de faţă. În principiu... în principiu mi-aş dori ca România să extragă cele 600... 800 de tone de aur, 2000 de tone de argint care sunt evaluate a exista în zăcământ. Dar trebuie să avem o mare grijă atunci când se ia decizia. Personal, voi fi susţinătorul soluţiei recomandată de specialişti. Nu voi influenţa politic nici o decizie. Dar repet, în principiu cred că ar trebui să valorificăm resursa pe care o avem dacă aceasta nu crează daune siturilor arheologice şi mediului ambiant care să nu mai poată fi recuperată."
Mircea Geoană (de la 1'40'' la 1'50''): "Până nu voi fi convins că acest proiect nu dăunează mediului înconjurător şi lucrurilor care reprezintă valorile dezvoltării durabile voi fi împotriva acestui proiect"
Uite că de-odată părerile specialiştilor sunt numai şi numai ale slugilor de la Gold Corporation, că proiectul trebuie musai demarat, distrugerea patrimoniului istoric nu mai constituie o piedică - doară se vede cu ochiul liber că pe acolo nu sunt turişti! - iar distrugerea mediului ambiant este o gogoriţă, tovarăşi, să vă intre bine în cap! Nu numai că cianurizarea zonei este o "necesitate istorică" dar preşedintele în exerciţiu a şi decretat că există nişte vinovaţi cu grave bateri. Evident, ... politicienii! Păi cine credeaţi! Aceşti exploatatori, urmaşii de burghezo-moşierilor de blestemată amintire care împiedică, nu-i aşa, poporul să muncească, să clădească România nouă şi înfloritoare. "Noi muncim, nu gândim!", după cum spuneau massele şi pe vremea cabinetului Roman.
Să revin la un ton mai serios. Prin urmare preşedintele afirmă că "din 1997 proiectul stagnează din cauza politicienilor". Uită să spună însă cum se face că, deşi din 1997 până în 2009 trecuseră 12 ani, nu reuşise să-şi facă o părere clară despre proiect. Sunt propriile dumisale spuse! Sunt filmate!
Iarăşi nu se poate înţelege cum de nu i-a ajuns înaintea prezidenţialilor săi ochi RAPORTUL ACADEMIEI ROMÂNE. Poate pentru că este defavorabil? De asemenea, sunt curios în ce categorie a ONG-urilor sunt plasate Bisericile de diferite confesiuni, în frunte cu BOR, care au PROTESTAT faţă de acest plan distructiv FĂRĂ ECHIVALENT ÎN ISTORIA NOASTRĂ.
Mă întreb iarăşi dacă stimabilii consilieri de la Cotroceni s-or fi preocupat să-i aducă în faţă mărturia de profesionist a lui Aurel Sântimbrean. Dacă aveţi timp o puteţi viziona pe siteul Eugeniei Vodă, o altă voce de autentic profesionist.
Mă mai întreb iarăşi dacă gălăgia pe care o face viitorul puşcăriaş ("sabotarea economiei naţionale" - ăsta va fi capul de acuzare) nu înseamnă intervenţie politică. Şi cum de uită că ministru al Economiei şi Industriilor esr în vremea aceea un vechi tovarăş de tâlhării, Radu Berceanu. Tot ciudat, omul de faţadă al companiei Gabriel Resources, Frank Timiş era consultantul Partidului Democrat (actual PeDe-L) în întocmirea proiectului Legii Minelor, după cum spune un articol din Revista 22.
Această activitate febrilă să fie pur şi simplu întâmplătoare sau este cumva legată de vizita recentă a lui Beniamin Netanyahu, prim-ministru al Israelului?
PS: NU VĂ ÎNCREDEŢI ÎN PRESA ROMÂNĂ. Este în întregime cumpărată de către mafioţii iudei de la Gold Corporation. Au avut grijă de câţiva ani de ziarişti, i-au plimbat, i-au cadorisit, au umplut publicaţiile cu publicitate. Le-au închis gura adică.
sâmbătă, 27 august 2011
Transmisiune directă
Bilele cu echipele din competiţie dezvăluiau treptat componenţa urnelor. Suspansul era cu atât mai mare cu cât România se prezenta cu 3 echipe ierarhizate în trei grupe valorice. Se extrag competitorii din prima grupă valorică, vine rândul celei de-a doua grupe - şi Steaua află că se găseşte în grupa G. Mai apoi veni rândul Rapidului să-şi afle grupa: C. În sfârşit, tensiunea creşte la ultima rundă, cea a finalizării prin completarea cu lotul echipelor cu un coeficient UEFA mai mic. Mâna roteşte bilele, scoate una dintre ele... aflăm că e AEK Larnaca... vine rândul să-i aflăm grupa şi... ura!.. este cea a Stelei. Operaţiunea continuă fără oprire, bilele sunt săltate treptat din urne. Mâna scotoceşte nervos şi dă la iveală alt nume: Legia Varşovia. Camera se mută spre cel ce extrage grupa când ...
"Băi, păi noi şi dacă nu vrem tot ne calificăm! Uite aşa îi facem pe toţi: ţac, ţac, ţac!" Dintr-odată nu mai eram în Principat ci la Palat. Reporterii Sport.ro sorbeau cu nesaţ, prin camerele video şi prin microfoane, gândirea profundă a Ciobanului. Se focalizau pe orice gest, pe orice joc al sprâncenelor, pe fiecare izbucnire a palmelor. Şi un şuvoi de bolboroseli, de impostură, de neghiobie. Nu conta ceremonia de la Monte-Carlo, nu contau nici spectatorii. Doar excesul nelimitat de servilism. Marcă înregistrată "Sport.ro".
PS: a trebuit să dau pe Digi Sport ca să aflu că Legia căzuse în grupa Rapidului şi că Vasluiul se pricopsise cu o grupă dificilă.
"Băi, păi noi şi dacă nu vrem tot ne calificăm! Uite aşa îi facem pe toţi: ţac, ţac, ţac!" Dintr-odată nu mai eram în Principat ci la Palat. Reporterii Sport.ro sorbeau cu nesaţ, prin camerele video şi prin microfoane, gândirea profundă a Ciobanului. Se focalizau pe orice gest, pe orice joc al sprâncenelor, pe fiecare izbucnire a palmelor. Şi un şuvoi de bolboroseli, de impostură, de neghiobie. Nu conta ceremonia de la Monte-Carlo, nu contau nici spectatorii. Doar excesul nelimitat de servilism. Marcă înregistrată "Sport.ro".
PS: a trebuit să dau pe Digi Sport ca să aflu că Legia căzuse în grupa Rapidului şi că Vasluiul se pricopsise cu o grupă dificilă.
miercuri, 24 august 2011
Trei popoare, trei destine (partea întâi)
Trăim noi, românii, într-o parte a lumii care este tratată - atunci când se vorbeşte despre ea - în doi peri, la grămadă, în două-trei cuvinte ce acoperă sute şi sute de ani. Să nu se înţeleagă că mă refer doar la noi şi că numai noi suferim de acest dispreţ imperial. Tot ceea ce ţine de la Cercul polar şi până la Mediterana şi desparte în acelaşi timp lumea rusească de cea germanică este acoperită de aceeaşi ignorare. Şi am temeri că aceasta este indusă în mod premeditat. Pentru ca purificările etnice făcute de imperii să treacă neobservate. De aceea mă voi referi în cele ce urmează la suprinzătoarele puncte comune - chiar în situaţii aparent mult diferite - prin care sunt unite Finlanda, Polonia şi România.
Pentru toate trei secolul al XVIII-lea este unul al suferinţei. Principatele române se află în ghearele hrăpăreţilor: Transilvania devine austriacă (şi de aici şi sfâşierea cămăşii lui Hristos în Ardeal), mai apoi Oltenia este răpită vremelnic pentru ca nordul Moldovei să fie răpit de aceiaşi hămesiţi austrieci. Dinspre răsărit acelaşi lucru: Transnistria este anexată de ţarii Moscovei la 1792. Peste 20 de ani partea de răsărit a Moldovei cunoaşte aceeaşi soartă. Urmează ani grei de deznaţionalizare şi de jaf.
Polonia dispare de pe harta statelor în acelaşi secol. Prima împărţire (1772), a doua împărţire (1793), a treia împărţire (1795). Beneficiari: Prusia şi Austria (adică germanismul) pe de-o parte, nesătula Rusie, pe de altă parte. Urmează ani de revolte continue prin care polonezii dau lumii de ştire că nu au murit şi nici nu au de gând să se lase subjugaţi.
Finlanda (care se afla sub suzeranitate suedeză) după ce pierde Karelia răsăriteană - ocupată de aceeaşi Rusie - este înghiţită cu totul în 1809, devenind "Mare Ducat Autonom". Autonomia este respectată pentru o vreme pentru ca mai apoi... evident aceeaşi rusificare pe care o regăsim peste tot.
Şi ca un alt punct comun: toate cele trei popoare au ca structură centrală socială elementul ţărănesc. Fermieri, agricultori... oameni liberi!
Sfârşitul primului Război Mondial este pivotul ce duce la renaşterea statală. Şi la noi încercări.
Are loc Revoluţia din octombrie. Şi un discurs demagogic al lui Lenin cu privire la autodeterminarea popoarelor din Rusia ţaristă.
Finlanda îşi proclamă independenţa. Se constituie organisme democratice, un parlamentarism incipient. Adică o formă de conducere "burgheză". Masele "proletare" încearcă înlăturarea guvernului "burghez" şi instaurarea Sovietelor. Evident, cu ajutor bolşevis din ţara vecină. Are loc un sângeros "război civil" (ianuarie-martie 1918) prin care ţărani, pescari, vânători reuşesc să-i alunge pe bolşevici din ţară.
România era aliată cu Rusia în timpul războiului. Peste un milion de trupe ruseşti se aflau în ţară trupe care, treptat-treptat, se bolşevizează. Fenomenul ia amploare după revoluţia din Petrograd. Se ajunge la ciocniri cu formaţiuni bolşevizate ce doreau schimbarea structurii social-politice romăneşti. Guvernul reuşeşte scoaterea din ţară a sutelor de mii de soldaţi. Mai reuşeşte şi anihilarea acţiunilor bolşevice din proaspăta Republică Democrată Moldovenească. De altfel, organul legislativ al acesteia - Sfatul Ţării - va vota la 27 Martie 1918 unirea cu Regatul României. Aceste fapte duc la conflict direct cu Sovietele - ruperea relaţiilor diplomatice, sechestrarea tezaurului României şi includerea ţării în planurile de atac ale agresiunilor bolşevice. Iar ciocnirea are loc în vara lui 1919 când România se află în conflict cu Republica Ungară a Sfaturilor (rotiţă din angrenajul bolşevic de cucerire a lumii). Armatele române ajung la Budapesta şi înlătură cancerul din mijlocul Europei.
Destrămarea celor trei imperii constituie şi pentru Polonia şansa de a-şi redobândi statalitatea. La 11 noiembrie 1919, după 123 de ani de ocupaţie, este proclamată independenţa. Dar acest lucru contravine intereselor marelui moloh bolşevic din răsărit. Şi independenţa trebuie apărată prin luptă. Între 1919 şi 1921 polonezii se află în război cu sovieticii. Sunt chiar şi pe punctul de a fi înfrânţi ceea ce ar fi echivalat cu ofensiva bolşevică spre centrul Europei. Dar are loc "miracolul de pe Vistula" iar Europa este salvată pentru 20 de ani.
Sare în evidenţă un punct comun? Toate cele trei popoare au reuşit să respingă bolşevismul în această fază.
Pentru toate trei secolul al XVIII-lea este unul al suferinţei. Principatele române se află în ghearele hrăpăreţilor: Transilvania devine austriacă (şi de aici şi sfâşierea cămăşii lui Hristos în Ardeal), mai apoi Oltenia este răpită vremelnic pentru ca nordul Moldovei să fie răpit de aceiaşi hămesiţi austrieci. Dinspre răsărit acelaşi lucru: Transnistria este anexată de ţarii Moscovei la 1792. Peste 20 de ani partea de răsărit a Moldovei cunoaşte aceeaşi soartă. Urmează ani grei de deznaţionalizare şi de jaf.
Polonia dispare de pe harta statelor în acelaşi secol. Prima împărţire (1772), a doua împărţire (1793), a treia împărţire (1795). Beneficiari: Prusia şi Austria (adică germanismul) pe de-o parte, nesătula Rusie, pe de altă parte. Urmează ani de revolte continue prin care polonezii dau lumii de ştire că nu au murit şi nici nu au de gând să se lase subjugaţi.
Finlanda (care se afla sub suzeranitate suedeză) după ce pierde Karelia răsăriteană - ocupată de aceeaşi Rusie - este înghiţită cu totul în 1809, devenind "Mare Ducat Autonom". Autonomia este respectată pentru o vreme pentru ca mai apoi... evident aceeaşi rusificare pe care o regăsim peste tot.
Şi ca un alt punct comun: toate cele trei popoare au ca structură centrală socială elementul ţărănesc. Fermieri, agricultori... oameni liberi!
Sfârşitul primului Război Mondial este pivotul ce duce la renaşterea statală. Şi la noi încercări.
Are loc Revoluţia din octombrie. Şi un discurs demagogic al lui Lenin cu privire la autodeterminarea popoarelor din Rusia ţaristă.
Finlanda îşi proclamă independenţa. Se constituie organisme democratice, un parlamentarism incipient. Adică o formă de conducere "burgheză". Masele "proletare" încearcă înlăturarea guvernului "burghez" şi instaurarea Sovietelor. Evident, cu ajutor bolşevis din ţara vecină. Are loc un sângeros "război civil" (ianuarie-martie 1918) prin care ţărani, pescari, vânători reuşesc să-i alunge pe bolşevici din ţară.
România era aliată cu Rusia în timpul războiului. Peste un milion de trupe ruseşti se aflau în ţară trupe care, treptat-treptat, se bolşevizează. Fenomenul ia amploare după revoluţia din Petrograd. Se ajunge la ciocniri cu formaţiuni bolşevizate ce doreau schimbarea structurii social-politice romăneşti. Guvernul reuşeşte scoaterea din ţară a sutelor de mii de soldaţi. Mai reuşeşte şi anihilarea acţiunilor bolşevice din proaspăta Republică Democrată Moldovenească. De altfel, organul legislativ al acesteia - Sfatul Ţării - va vota la 27 Martie 1918 unirea cu Regatul României. Aceste fapte duc la conflict direct cu Sovietele - ruperea relaţiilor diplomatice, sechestrarea tezaurului României şi includerea ţării în planurile de atac ale agresiunilor bolşevice. Iar ciocnirea are loc în vara lui 1919 când România se află în conflict cu Republica Ungară a Sfaturilor (rotiţă din angrenajul bolşevic de cucerire a lumii). Armatele române ajung la Budapesta şi înlătură cancerul din mijlocul Europei.
Destrămarea celor trei imperii constituie şi pentru Polonia şansa de a-şi redobândi statalitatea. La 11 noiembrie 1919, după 123 de ani de ocupaţie, este proclamată independenţa. Dar acest lucru contravine intereselor marelui moloh bolşevic din răsărit. Şi independenţa trebuie apărată prin luptă. Între 1919 şi 1921 polonezii se află în război cu sovieticii. Sunt chiar şi pe punctul de a fi înfrânţi ceea ce ar fi echivalat cu ofensiva bolşevică spre centrul Europei. Dar are loc "miracolul de pe Vistula" iar Europa este salvată pentru 20 de ani.
Sare în evidenţă un punct comun? Toate cele trei popoare au reuşit să respingă bolşevismul în această fază.
luni, 15 august 2011
Blondie - Maria
"Maria"
She moves like she don't care
Smooth as silk, cool as air
Ooh it makes you wanna cry
She doesn't know your name
And your heart beats like a subway train
Ooh it makes you wanna die
Ooh, don't you wanna take her?
Ooh, wanna make her all your own?
Maria, you've gotta see her
Go insane and out of your mind
Regina, Ave Maria
A million and one candle lights
I've seen this thing before
In my best friend and the boy next door
Fool for love and fool on fire
Won't come in from the rain
She's oceans running down the drain
Blue as ice and desire
Don't you wanna make her?
Ooh, don't you wanna take her home?
Maria, you've gotta see her
Go insane and out of your mind
Regina, Ave Maria
A million and one candle lights
Ooh, don't you wanna break her?
Ooh, don't you wanna take her home?
She walks like she don't care
Walkin' on imported air
Ooh, it makes you wanna die
Maria, you've gotta see her
Go insane and out of your mind
Regina, Ave Maria
A million and one candle lights
Maria, you've gotta see her
Go insane and out of your mind
Regina, Ave Maria
A million and one candle lights
Versuri de pe http://www.azlyrics.com/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)