Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea întâi, 1958 - 1962)

Se constituie astăzi ca spectacolul cu audienţa cea mai mare din lume. Costurie producerii sale sunt semnificative. Câştigătorii nu sunt constituiţi doar pe baza simplului merit artistic ci şi în funcţie de gusturi regionale (blamatele interese geopolitice). Stârneşte interes şi patimi şi nu cred să fie naţiune care să nu dorească să-l găzduiască.

Porneşte ca un festival al televiziunilor ţărilor vest-europene "capitaliste". Adică al celor care nu erau sub ocupaţie sovietică şi care se uniseră sub umbrela CEE. Treptat se lărgeşte ajungând să participe chiar Iugoslavia şi Israelul.

Proporţiile se amplifică odată cu căderea comunismului şi includerea ţărilor est-europene şi ex-sovietice. Iar asta echivala cu schimbări majore în modul de desfăşurare.

Pentru că de la început şi până în anii '90 pe scenă se desfăşurau nu numai interpreţii ci şi orchestra. Dirijorii îşi înmânau bagheta precum alergătorii de la ştafetă. Totul era în direct, dintr-o sală de spectacole fără dimensiunile colosale de astăzi.

Iar deciziile le luau juriile. Aşa că vor exista şi nedreptăţiţi.

În anii '50 la modă erau şansonetele. Şansonetele şi muzicalurile americane. Lucrul ăsta se observă imediat la ascultarea melodiilor. Mai e puţin şi te aştepţi fie să apară Fred Astaire şi Ginger Rogers ori Maurice Chevalier la braţ cu Yves Montand. A! Şi la putere era limba franceză.

1956 Elveţia: Lys Assia - Refrain



1957 Olanda: Corry Brokken - Net Als Toen

1958 Franţa: André Claveau - Dors, Mon Amour

 1959 Olanda: Teddy Scholten - Een Beetje

1960 Franţa: Jacqueline Boyer - Tom Pillibi

1961 Luxemburg: Jean-Claude Pascal - Nous les amoureux

1962 Franţa: Isabelle Aubret - Un Premier Amour

Şi unul dintre marii învinşi: Domenico Modugno cu al său Nel blu dipinto di blu din 1958