În ziarl PeDe-Limbist "Evenimentul Zilei" a apărut un amplu interviu cu un persona j ce şi-a găsit culcuş în toate regimurile politice de după 1989, une personaj sinistru după părerea mea numit Andrei Pleşu. Citindu-i afirmaţiile din articol am tras nişte concluzii şi mi-am pus şi unele întrebări:
Acest Pleşu face parte din grupul băieţilor "bazaţi". Nu o să i se găsească dosarul niciodată.
1. A fost în occident în 1975. A uitat să spună că s-a întors tocmai peste 3 ani.
2. Universităţile occidentale din acei ani erau pline de tot felul de exaltaţi new-age. La întoarcere "nevinovatul" bărbos intră, vezi Domane, ca musca-n lapte în scandalul (provocarea?) Meditaţiei Transcedentale
3. Apropo. A fost doar la o şedinţă (aşa cum afirmă prima oară în interviu) sau la două?
4. Ca din întămplare în măreaţa localitate Tescani îi aflăm pe cei 3 care vor cuceri Bucureştii! LOOOOL Era exilat sau avea un loc de mu8ncă. Să înţelegem că cei 4 milioane de români care-şi scuipă plămânii în alte ţări ar fi exilaţi, conform logicii bărbosului?
5. A colaborat cu toţi preşedinţii de după 89 sau le-a lins dosurile? Dacă doar a colaborat de ce nu şi-a prezentat demisia după Mineriada din iunie?
6. Ştie ceva despre prima lojă reînfiinţată în chiar decembrie 89 intitulată Humanitas?
7. Noica fusese un legionar de seamă. Făcuse puşcărie şi, în conformitate cu regimul politic, era atent monitorizat. Ce procenatj din grupul de la Păltiniş era format din turnători?
miercuri, 29 septembrie 2010
Noua echipă a Stelei
"Fiara" a hotărît deja reînnoirea echipei. Aşa că a adus şi noua vedetă, mijlocaşul minune, viitorul de aur al Stelei! LOL
marți, 14 septembrie 2010
O lecţie pentru Vântu de la Frederick Forsyth
Să lăsăm la o parte că orişice contabil ar fi putut da la iveală găinăriile (hoţiile de fapt) pe care le-a făcut acest Vântu. Dacă se voia!
Să lăsăm la o parte că acest tablagiu (sau simplu sifonar?) ar fi fost posibil să fie adus în faţa justiţiei mai demult. Dacă se voia!
Dar să nu ştie acest angajator (sau interfaţă) de foşti hăhăhă de la Secu sau de la urmaşa ei lucruri extrem de simple, lucruri pe care i le-ar fi putut spune ăl din urmă plotonier?
Păi să vedem ce găsim în literatura asta simplă, de massă, de consum, destinată publicului larg. Şi anume dintr-un roman apărut în 2003 (se aude dom’ Vântu? 2003): Avenger de Frederick Forsyth. Voi reda din ediţia românească, bineînţeles.
“Începu cu revista tehnică. Avioane de epocă nu este o publicaţie de largă circulaţie, iar la Penninton putea fi procurată doar făcând o comandă specială. Se adresa celor pasionaţi de avioanele de luptă de pe vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Alergătorul trecu direct la pagina de mică publicitate şi examină ofertele de servicii. Rămase cu paharul de suc suspendat aproape de buze, apoi îl aşeză pe masă şi citi din nou anunţul care suna:
“Căutăm RĂZBUNĂTOR. Ofertă serioasă. Fără limită de preţ. Rugăm sunaţi la…”
Nu era vorba de cumpărarea unui bombardier-torpilor Gruman Avenger Pacific. Toate se aflau în muzee. Cineva folosise codul de conectare. Mai jos era şi numărul de telefon. Probabil un număr de mobil.”
Frederick Forsyth, Răzbunătorul, Editura RAO, Bucureşti, 2005, p. 19
Păi vezi, bre, Vântule, ia să fi folosit mata revista Idei în dialog drept organ de legătură! Să fi folosit mata cuvintele de cod: “Căutăm fizicieni ca să-i transformăm în filosofi. Semnat: Patapievici”. Sau: “Diplomat caută diplomată pentru zbenguieli. Semnat: Baconschi”. Dar să revenim.
“De la încercarea pusă la cale în urmă cu şase ani de agenţii FBI, de a-l demasca, Dexter hotărâse că nu era nevoie de întâlniri personale. De aceea, concepuse o serie de stratageme pentru a-şi ascunde adresa şi identitatea.
Una dintre ele era o garsonieră în New York, nu în Bronx, unde putea fi recunoscut. O închiriase gata mobilată, plătea trimestrial, cu o exactitate de ceasornic, şi întotdeauna în numerar. Asta nu atrăgea atenţia nimănui şi nici el nu se făcea remarcat când stătea acolo.
De asemenea, folosea un telefon mobil cu cartele SIM. Pe acestea le cumpăra în număr mare din afara statului, le folosea o dată sau de două ori, apoi le azvârlea în East River. Nici măcar NSA, care poseda tehnologia necesară pentru a intercepta orice convorbire telefonică şi localiza cu precizie sursa, nu avea posibilitatea de a identifica mobilele care folosesc un SIM ce poate fi aruncat imediat, şi nici nu putea îndruma poliţia la locul de unde se făcuse apelul, mai ales dacă posesorul SIM-ului se deplasa, nu lungea discuţia şi se descotorosea de cartelă imediat după aceea.
O altă stratagemă era folosirea demodatelor telefoane publice. Numerele formate de la acestea pot fi detectate, desigur, dar ele sunt cu milioanele, astfel că, dacă nu se urmăreşte o cabină anume sau chiar mai multe, interceptarea convorbirii, identificarea celui care apelează, depistarea locului de unde se face apelul şi trimiterea echipajului de poliţie la locul respectiv sunt foarte greu de realizat.”
Idem, ibidem, p. 179-180.
Păi se poate, bre, Vântule? Dumneata care te-ai dat aşa de tare drept organ de Secu? Atâta lucru să nu ştii? Sau să fi fost aşa de scârţar încât te-ai lăcomit la nişte cartele de 4 euro şi de la nişte telefoane de10 lei.Dar, de! Forsythe chiar a fost din servicii, dumneata ai fost doar umflat de servicii. Şi sper să fii înţepat bine de tot în partea dorsală.
Să lăsăm la o parte că acest tablagiu (sau simplu sifonar?) ar fi fost posibil să fie adus în faţa justiţiei mai demult. Dacă se voia!
Dar să nu ştie acest angajator (sau interfaţă) de foşti hăhăhă de la Secu sau de la urmaşa ei lucruri extrem de simple, lucruri pe care i le-ar fi putut spune ăl din urmă plotonier?
Păi să vedem ce găsim în literatura asta simplă, de massă, de consum, destinată publicului larg. Şi anume dintr-un roman apărut în 2003 (se aude dom’ Vântu? 2003): Avenger de Frederick Forsyth. Voi reda din ediţia românească, bineînţeles.
“Începu cu revista tehnică. Avioane de epocă nu este o publicaţie de largă circulaţie, iar la Penninton putea fi procurată doar făcând o comandă specială. Se adresa celor pasionaţi de avioanele de luptă de pe vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Alergătorul trecu direct la pagina de mică publicitate şi examină ofertele de servicii. Rămase cu paharul de suc suspendat aproape de buze, apoi îl aşeză pe masă şi citi din nou anunţul care suna:
“Căutăm RĂZBUNĂTOR. Ofertă serioasă. Fără limită de preţ. Rugăm sunaţi la…”
Nu era vorba de cumpărarea unui bombardier-torpilor Gruman Avenger Pacific. Toate se aflau în muzee. Cineva folosise codul de conectare. Mai jos era şi numărul de telefon. Probabil un număr de mobil.”
Frederick Forsyth, Răzbunătorul, Editura RAO, Bucureşti, 2005, p. 19
Păi vezi, bre, Vântule, ia să fi folosit mata revista Idei în dialog drept organ de legătură! Să fi folosit mata cuvintele de cod: “Căutăm fizicieni ca să-i transformăm în filosofi. Semnat: Patapievici”. Sau: “Diplomat caută diplomată pentru zbenguieli. Semnat: Baconschi”. Dar să revenim.
“De la încercarea pusă la cale în urmă cu şase ani de agenţii FBI, de a-l demasca, Dexter hotărâse că nu era nevoie de întâlniri personale. De aceea, concepuse o serie de stratageme pentru a-şi ascunde adresa şi identitatea.
Una dintre ele era o garsonieră în New York, nu în Bronx, unde putea fi recunoscut. O închiriase gata mobilată, plătea trimestrial, cu o exactitate de ceasornic, şi întotdeauna în numerar. Asta nu atrăgea atenţia nimănui şi nici el nu se făcea remarcat când stătea acolo.
De asemenea, folosea un telefon mobil cu cartele SIM. Pe acestea le cumpăra în număr mare din afara statului, le folosea o dată sau de două ori, apoi le azvârlea în East River. Nici măcar NSA, care poseda tehnologia necesară pentru a intercepta orice convorbire telefonică şi localiza cu precizie sursa, nu avea posibilitatea de a identifica mobilele care folosesc un SIM ce poate fi aruncat imediat, şi nici nu putea îndruma poliţia la locul de unde se făcuse apelul, mai ales dacă posesorul SIM-ului se deplasa, nu lungea discuţia şi se descotorosea de cartelă imediat după aceea.
O altă stratagemă era folosirea demodatelor telefoane publice. Numerele formate de la acestea pot fi detectate, desigur, dar ele sunt cu milioanele, astfel că, dacă nu se urmăreşte o cabină anume sau chiar mai multe, interceptarea convorbirii, identificarea celui care apelează, depistarea locului de unde se face apelul şi trimiterea echipajului de poliţie la locul respectiv sunt foarte greu de realizat.”
Idem, ibidem, p. 179-180.
Păi se poate, bre, Vântule? Dumneata care te-ai dat aşa de tare drept organ de Secu? Atâta lucru să nu ştii? Sau să fi fost aşa de scârţar încât te-ai lăcomit la nişte cartele de 4 euro şi de la nişte telefoane de10 lei.Dar, de! Forsythe chiar a fost din servicii, dumneata ai fost doar umflat de servicii. Şi sper să fii înţepat bine de tot în partea dorsală.
miercuri, 8 septembrie 2010
Tot cu animale
Întrebare:
Oare care este animalul cel mai prietenos cu pisica?
a) câinele
b) curca
Urmăriţi clipul şi veţi afla!
Oare care este animalul cel mai prietenos cu pisica?
a) câinele
b) curca
Urmăriţi clipul şi veţi afla!
duminică, 5 septembrie 2010
Bella - o căţeluşă cu ureche muzicală
Uite ce poate face Bella, căţeluşa cumnată-mii, Vali! Filmare de la Revelionul 2009-2010
sâmbătă, 21 august 2010
Across the Universe - Când muzica defineşte o epocă
majorete, Liverpool, fotbal american, generaţie beat, Ivy League, baby boom, rebeli fără cauză, idealism, New York, the Village, violenţă, drepturi civice, rase, război, cimitire
Jimi Hendrix, metropolă, birouri, artişti, rock, Janis Joplin, revoluţie sexuală, încorporare, Vietnam
pacifism, manifestaţii, activişti, extremişti, Revoluţie, stângişti, psihedelism, LSD
religii orientale, comune, Hare Krishna, secte, maoism, Vietnam, exlozii, morţi, sânge
comercialism, egoism, despărţiri, transmisii live, Napalm, elicoptere, dezorientare, dezamăgire, universităţi, greve, violenţe, demonstraţii, activism, pacifism, terorism
responsabilitate, familie, veterani, spital, morfină, violenţe, Poliţie, gaze lacrimogene, manifestaţii
atentate, moarte, muzică, comunitate, prietenie, împăcări, iubire, concertul de pe acoperiş
The Beatles
sau
Girl
Helter Skelter
Hold Me Tight
All My Loving
I Want To Hold Your Hand
With A Little Help From My Friends
I Won't Be Long
I've Just Seen A Face
Let It Be
Why Don't We Do It In The Road?
If I Fell
Come Together
I Want You (She's So Heavy)
Dear Prudence
Flying
Blue Jay Way
I Am The Walrus
Being For The Benefit Of Mr. Kite
Because
Something
Oh! Darling
Strawberry Fields Forever
Revolution
While My Guitar Gently Weeps
Across the Universe
And I Love Her
Happiness Is A Warm Gun
A Day In The Life
Blackbird
Hey Jude
Don't Let Me Down
She Loves You
Lucy In The Sky With Diamonds
sau...
... Across the Universe
Jimi Hendrix, metropolă, birouri, artişti, rock, Janis Joplin, revoluţie sexuală, încorporare, Vietnam
pacifism, manifestaţii, activişti, extremişti, Revoluţie, stângişti, psihedelism, LSD
religii orientale, comune, Hare Krishna, secte, maoism, Vietnam, exlozii, morţi, sânge
comercialism, egoism, despărţiri, transmisii live, Napalm, elicoptere, dezorientare, dezamăgire, universităţi, greve, violenţe, demonstraţii, activism, pacifism, terorism
responsabilitate, familie, veterani, spital, morfină, violenţe, Poliţie, gaze lacrimogene, manifestaţii
atentate, moarte, muzică, comunitate, prietenie, împăcări, iubire, concertul de pe acoperiş
The Beatles
sau
Girl
Helter Skelter
Hold Me Tight
All My Loving
I Want To Hold Your Hand
With A Little Help From My Friends
I Won't Be Long
I've Just Seen A Face
Let It Be
Why Don't We Do It In The Road?
If I Fell
Come Together
I Want You (She's So Heavy)
Dear Prudence
Flying
Blue Jay Way
I Am The Walrus
Being For The Benefit Of Mr. Kite
Because
Something
Oh! Darling
Strawberry Fields Forever
Revolution
While My Guitar Gently Weeps
Across the Universe
And I Love Her
Happiness Is A Warm Gun
A Day In The Life
Blackbird
Hey Jude
Don't Let Me Down
She Loves You
Lucy In The Sky With Diamonds
sau...
... Across the Universe
marți, 17 august 2010
Un criminal despre care nu vorbeşte nimeni
Până pe 22 decembrie 1989 era un obscur regizor de la Sahia Film cu ceva documentare despre care nu ştia nimeni, cu unu, două filme artistice la care intraseră 10 spectatori. Apoi, în vinerea de 22 decembrie - ca din întâmplare - îl aflăm în clădirea Comitetului Central filmând de zor formarea Frontului Salvării Naţionale. Tot ca din întâmplare este trimis să filmeze simulacrul de proces de la Târgovişte. Acea casetă pe care românii au aşteptat-o o noapte întreagă să o vadă şi pe care au vizionat-o în întregime abia peste un an. Dar nu şi televiziunile străine care, prin cine ştie ce vrăjitorii, au pus mâna pe ea foarte repede. Sau o fi fost plicul mai gros? Sau o fi fost ordin de la agentura din care făcea parte?
Oricum, trec zilele fierbinţi şi pe omul nostru îl aflăm pe postul de "secretar de stat pe probleme de mass-media" în guvernul provizoriu FSN. Adică în perioada pre-electorală în care apar şi organele de presă pline de dejecţii la adresa opoziţiei ale Frontului: "Dimineaţa" şi "Azi". Zilele în care TVRLiberă nu putea să trimită care de reportaj spre locurile de dezbatere politică ale vremii (precum în 28 ianuarie 1990) pentru că "era ceaţă". Zilele în care manifestanţii din Piaţa Universităţii nu puteau fi filmaţi dar aurolacii de pe margine da.
Trec lunile şi spaţiul audio-vizual se "liberalizează". Se acordă primele licenţe de funcţionare a unor posturi private de televiziune. Dar nu, nu lui Ion Raţiu, de pildă, care se oferise să înfiinţeze şi să finanţeze un asemenea post încă din 1991! Oamenii cărora li se acordau licenţele trebuiau să fie "bazaţi", "de comitet", să fii slujit "cauza"! Astfel, se acordă licenţe lui Voiculescu (Antena 1), lui Marcel Avram (Tele 7 ABC) - asta pentru sprijinul din campania electorală din 1992, dacă mai ţineţi minte concertul cu Michael Jackson - şi o licenţă postului... Pro, avându-i ca patroni pe Ţiriac şi personajul de care vorbim. Vor mai apărea apoi Amerom (actuala Prima TV) cu Cristian Burci patron - toto din gaşca FSN şi el, iar securistul Păunescu ia cu japca licenţa acordată Politehnicii din Bucureşti (TV5 Europe) pentru a înfiinţa B1TV.
Investitorii din străinătate care ar fi vrut să se impună aici vor trebui prin urmare să devină coacţionari la aceste posturi deja aprobate. Adică să-i îmbogăţească pe cei care trebuie, nu statul român. În plus, individul aplică din plin principiul "sifonării" societăţii de televiziune pe care o patronează. E nevoie de rochii? Ele sunt produse de firma sa proprie care le pune la dispoziţie. E nevoie de ştiri? Ele vin de la mediafax, altă firmă de-a sa.
Vin alegerile din 1996. Cine se bate în piept că a dat jos "odioasa guvernare Iliescu"? Ghici! Deşi în anul premergător nu existase nici o discurs critic la adresa guvernului pe sticla ProTV-ului. Dar nu-i nimic. N-au făcut-o atunci? O vor face împotriva guvernelor CDR. Absolut orice acţiune sau iniţiativă a guvernului ste criticată sau ironizată. Maimuţoiul din prima linie? Floriiiiiin Călinescu! Asta în timp ce patronul ProTV (dar şi angajaţii săi) pun mâna pe tăcute pe proprietăţi ale statului, privatizate, cică, la preţuri de nimic. Cazul Studiourilor Buftea (puţea numele, aşa că l-a schimbat în "Studiourile MediaPro), cazul IOR. Şi câte or mai fi şi nu om ştii. Nu contează că ProTV acumulează datorii către stat de 1000 miliarde de lei vechi. Impozite, CAS-uri, redevenţe pe care orice amărât de buticar le plătea...
Pentru că vine... GUVERNAREA PSD. Şi să vezi ditirambi, şi să vezi pupat în cur! În frunte se află acelaşi Floriiiiiiiin Călinescu. dar serviciu contra serviciu. Datoria este rapid ştearsă. Mai ales că trustul Pro avusese grijă să-l înfiereze public pe Vadim Tudor înaintea turului 2 al alegerilor prezidenţiale din 2000.
Odată cu pătrunderea pe piaţa audio-vizuală tipul trece şi de la crima punctuală la cea în masă. Trece la influenţarea mulţimilor. Trede la obişnuirea privitorilor cu crima, violul, abjecţia, pornografia. Crimele de la ora 5 fac treptat pui: apar crimele de la ora 1, crimele de la ora 23, crimele de la AcasăTV. Nu degeaba apăruse sintagma, la un moment dat, de "Generaţia Pro-ştilor".
Dar de ce l-am numit "Un CRIMINAL"? Pentru că a participat direct la farsa judiciară de la Târgovişte! Pentru că se ştie acum că participanţii nu erau nişte neprihăniţi căzuţi ca musca-n lapte acolo. Erau "cei care trebuiau să fie". Şi toţi participanţii (inclusiv cei care au dat ordinul) pot fi consideraţi criminali. Doar că unii au şi vorbit. S-au disculpat. Au căutat explicaţii. Nu şi acest personaj. Aţi găsit vreun interviu pe tema Târgovişte dat de el? A încercat Cartianu să-l contacteze cumva? Nu. Cred că nici nu are curajul să-i pomenească numele. Numele său poate fi cu uşurinţă pus în fruntea tututror "mogulilor de presă". Ar putea fi numit "mogulul mogulilor". Timiditatea separe că.l împiedică pe Băsescu (acolit de FSN-ism cu ciocoiu) să-l numească astfel. Dar până la urmă tot i se va spune pe nume: ADRIAN SÂRBU
Oricum, trec zilele fierbinţi şi pe omul nostru îl aflăm pe postul de "secretar de stat pe probleme de mass-media" în guvernul provizoriu FSN. Adică în perioada pre-electorală în care apar şi organele de presă pline de dejecţii la adresa opoziţiei ale Frontului: "Dimineaţa" şi "Azi". Zilele în care TVRLiberă nu putea să trimită care de reportaj spre locurile de dezbatere politică ale vremii (precum în 28 ianuarie 1990) pentru că "era ceaţă". Zilele în care manifestanţii din Piaţa Universităţii nu puteau fi filmaţi dar aurolacii de pe margine da.
Trec lunile şi spaţiul audio-vizual se "liberalizează". Se acordă primele licenţe de funcţionare a unor posturi private de televiziune. Dar nu, nu lui Ion Raţiu, de pildă, care se oferise să înfiinţeze şi să finanţeze un asemenea post încă din 1991! Oamenii cărora li se acordau licenţele trebuiau să fie "bazaţi", "de comitet", să fii slujit "cauza"! Astfel, se acordă licenţe lui Voiculescu (Antena 1), lui Marcel Avram (Tele 7 ABC) - asta pentru sprijinul din campania electorală din 1992, dacă mai ţineţi minte concertul cu Michael Jackson - şi o licenţă postului... Pro, avându-i ca patroni pe Ţiriac şi personajul de care vorbim. Vor mai apărea apoi Amerom (actuala Prima TV) cu Cristian Burci patron - toto din gaşca FSN şi el, iar securistul Păunescu ia cu japca licenţa acordată Politehnicii din Bucureşti (TV5 Europe) pentru a înfiinţa B1TV.
Investitorii din străinătate care ar fi vrut să se impună aici vor trebui prin urmare să devină coacţionari la aceste posturi deja aprobate. Adică să-i îmbogăţească pe cei care trebuie, nu statul român. În plus, individul aplică din plin principiul "sifonării" societăţii de televiziune pe care o patronează. E nevoie de rochii? Ele sunt produse de firma sa proprie care le pune la dispoziţie. E nevoie de ştiri? Ele vin de la mediafax, altă firmă de-a sa.
Vin alegerile din 1996. Cine se bate în piept că a dat jos "odioasa guvernare Iliescu"? Ghici! Deşi în anul premergător nu existase nici o discurs critic la adresa guvernului pe sticla ProTV-ului. Dar nu-i nimic. N-au făcut-o atunci? O vor face împotriva guvernelor CDR. Absolut orice acţiune sau iniţiativă a guvernului ste criticată sau ironizată. Maimuţoiul din prima linie? Floriiiiiin Călinescu! Asta în timp ce patronul ProTV (dar şi angajaţii săi) pun mâna pe tăcute pe proprietăţi ale statului, privatizate, cică, la preţuri de nimic. Cazul Studiourilor Buftea (puţea numele, aşa că l-a schimbat în "Studiourile MediaPro), cazul IOR. Şi câte or mai fi şi nu om ştii. Nu contează că ProTV acumulează datorii către stat de 1000 miliarde de lei vechi. Impozite, CAS-uri, redevenţe pe care orice amărât de buticar le plătea...
Pentru că vine... GUVERNAREA PSD. Şi să vezi ditirambi, şi să vezi pupat în cur! În frunte se află acelaşi Floriiiiiiiin Călinescu. dar serviciu contra serviciu. Datoria este rapid ştearsă. Mai ales că trustul Pro avusese grijă să-l înfiereze public pe Vadim Tudor înaintea turului 2 al alegerilor prezidenţiale din 2000.
Odată cu pătrunderea pe piaţa audio-vizuală tipul trece şi de la crima punctuală la cea în masă. Trece la influenţarea mulţimilor. Trede la obişnuirea privitorilor cu crima, violul, abjecţia, pornografia. Crimele de la ora 5 fac treptat pui: apar crimele de la ora 1, crimele de la ora 23, crimele de la AcasăTV. Nu degeaba apăruse sintagma, la un moment dat, de "Generaţia Pro-ştilor".
Dar de ce l-am numit "Un CRIMINAL"? Pentru că a participat direct la farsa judiciară de la Târgovişte! Pentru că se ştie acum că participanţii nu erau nişte neprihăniţi căzuţi ca musca-n lapte acolo. Erau "cei care trebuiau să fie". Şi toţi participanţii (inclusiv cei care au dat ordinul) pot fi consideraţi criminali. Doar că unii au şi vorbit. S-au disculpat. Au căutat explicaţii. Nu şi acest personaj. Aţi găsit vreun interviu pe tema Târgovişte dat de el? A încercat Cartianu să-l contacteze cumva? Nu. Cred că nici nu are curajul să-i pomenească numele. Numele său poate fi cu uşurinţă pus în fruntea tututror "mogulilor de presă". Ar putea fi numit "mogulul mogulilor". Timiditatea separe că.l împiedică pe Băsescu (acolit de FSN-ism cu ciocoiu) să-l numească astfel. Dar până la urmă tot i se va spune pe nume: ADRIAN SÂRBU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)