Mai întâi interpretarea superbă a lui Nancy Sinatra. Să tot dai melodia pe heavy rotation!
Un cover cu accente islandeze: BJÖRK
Şi cu unele arăbeşti: Natacha Atlas
duminică, 31 ianuarie 2010
joi, 28 ianuarie 2010
James Bond: Duran Duran - A View To A Kill
Anii punk.
Mai întâi muzica din prezentarea de deschidere apoi videoclipul oficial.
Mai întâi muzica din prezentarea de deschidere apoi videoclipul oficial.
luni, 25 ianuarie 2010
James Bond: Paul McCartney & Wings - Live and Let Die
Probabil seria cu cele mai bune melodii în coloana sonoră!
Din motive personale încep cu melodia de pe genericul Live And Let Die...
Iată şi o versiune live:
UPDATE
Un cover propus de Paul "Slayer":
Din motive personale încep cu melodia de pe genericul Live And Let Die...
Iată şi o versiune live:
UPDATE
Un cover propus de Paul "Slayer":
vineri, 22 ianuarie 2010
Muzica lumii: Bang Bang - Când coverul e mai bun decât originalul
Versiunile care îmi plac cel mai mult:
NANCY SINATRA
şi ANDA CĂLUGĂREANU
Iată şi originalul: CHER
DALIDA
MINA
SHEILA
... şi revenim la... CHER
NANCY SINATRA
şi ANDA CĂLUGĂREANU
Iată şi originalul: CHER
DALIDA
MINA
SHEILA
... şi revenim la... CHER
marți, 17 noiembrie 2009
vineri, 13 noiembrie 2009
Statul în concepţia lui Băsescu – un model de coşmar
Puteţi să mă etichetaţi nebun... Puteţi spune că fabulez... Că "scot din context"... Că nu sunt realist..
Dar frânturile care compun mozaicul, declaraţiile date ici şi colea, acţiunile de-a lungul timpului, toate astea alcătuiesc , încetul cu încetul, un puzzle care scoate la iveală societatea ideală dorită de Băsescu şi de ciracii săi. Nu, nu o să găsiţi ideile formulte de-a dreptul într-un discurs unitar pronunţat de Băsescu, dar componentele, odată pomenite, vor readuce în memorie autorul şi va compune aventura sângeroasă şi despotică spre care suntem mânaţi.
Un cuvânt cuprinde totul: REDUCERE! O voi lua pe rând şi, după ce veţi citi toate punctele, poate îmi veţi da dreptate. Sau poate nu, iar atunci mă aflu eu în eroare.
- REDUCEREA PARLAMENTULUI la o singură Cameră. La fel au făcut comuniştii, ei nu pot admite complexitatea, dezbaterea, analiza! Este subiectul actualului referendum.
- REDUCEREA NUMĂRULUI PARLAMENTARILOR. Diluarea de fapt a contactului între aleşi şi alegători. Cu cât un parlamentar va reprezenta mai mulţi alegători, cu atât implicarea sa în problemele comunităţii pe care o reprezintă va scădea de fapt.
- REDUCEREA NUMĂRULUI DE PARTIDE. Băsescu este adeptul bipartidismului, a declarat-o public, vă amintiţi? El să conducă un partid unic de "dreapta" - PDL, se înţelege, iar celălalt să fie PSD. Avem de fapt propunerea unui model maniheic pentru că evident că pentru Băsescu vor exista doar două culori: Bunii şi Răii. Cine vor fi răii se înţelege. Iar orice opoziţie ar fi zdrobită fiind contrară voinţei masselor (poporul din discursurile lui Băsescu). Care ar fi soarta restului partidelor şi doctrinelor?
- REDUCEREA NUMĂRULUI DE JUDEŢE. La doar 10 judeţe vrea să reducă Băsescu numărul lor. În fond va fi pasul spre regionalizarte şi... federalizare a României. Ideea regionalizării a mai fost pusă în practică în vremurile stalinismului şi denotă nostalgia preşedintelui după acel regim. Exprimă şi ideile GDS-iste conform cărora România ar fi un stat multietnic. Prin urmare nu e greu de presupus că vom avea din nou o regiune maghiară în inima României. Dar nu numai atât! Membri ai camarilei băsesciene (Costache Canacheu, dacă vă spune ceva) afirmă chiar existenţa unei minorităţi... aromâne în cadrul României, nu a Albaniei, Greciei, Macedoniei. De aici nu mai e departe până la apariţia unor "etnici" ardeleni, moldoveni, olteni, etc.
- REDUCEREA DISCIPLINELOR ŞCOLARE la numai 6 sau 7. Este o declaraţie făcută de foarte puţin timp la o întâlnire cu reprezentanţi ai profesorilor şi învăţătorilor. O măsură ce vine în întâmpinarea viziunii prezidenţiale pentru că se ştie că Băsescu a declarat că avem prea mulţi filosofi şi prea puţini "chelneri şi tinichigii). Ţinând cont de ceea ce vrea Băsescu să legalizeze e posibil ca din programa şcolară să iasă orele de istorie, limbă şi literatură română, matematică ori fizică, pentru a face loc cursurilor de prostituţie ori de comerţ cu droguri. Celor ce nu acceptă nu le va rămâne decât să aleagă exilul (aruncarea peste Dunăre) ori taberele de reeducare.
- REDUCEREA RESURSELOR NATURALE la zero. Cum se explică faptul că în 2003 liderii, pe atunci, ai PD şi PNL, actualmente ai PDL susţineau cu entuziasm modificările aduse Constituţiei pentru ca astăzi să o considere a fi foarte proastă? Simplu! Prin modificările aduse atunci s-a permis ca resursele subsolului să fie exploatate de firmele străine (în fapt off-shore-uri ale unor comunisto-securişti). Interesant cum în acest an campania pentru jefuirea aurului de la Roşia Montana a revenit foarte agresiv. Ori este vorba acolo de aur în valoare de peste 400 miliarde euro. Şi asta doar aurul! Başca platină, argint, metale strategice. Să ne reamintim şi de implicarea lui Teodor Stolojan în afacerea Sterling (exploatarea resurselor de gaze şi petrol din Marea Neagră). Băsescu, cel atât de gălăgios, de data aceasta tace! De ce? Pentru că urmăreşte şi impune sistemul corupţiei generalizate, a hoţiei deşănţate. Iar pentru a nu exista piedici se pune în aplicare şi SUPRAVEGHEREA GENERALIZATĂ! Ascultarea telefoanelor, a convorbirilor private, a parlamentarilor, arhivarea şi scoaterea lor la lumină numai atunci când e cazul, şantajul, delaţiunea. Se revine la sistemul stalinist: nu procuratura trebuie să vină cu probe, cu dovezi valabile în demonstrarea vinovăţiei cuiva, ci tot cetăţeanul trebuie el să-şi demonstreze nevinovăţia. Ceeea ce înseamnă:
- REDUCEREA LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI. Libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libera iniţiativă: toate sunt în vizorul preşedinţiei actuale. Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Există doar alb şi negru, nimic intermediar. Nu faci parte din cei acceptaţi - nu eixşti, nu ai drept la exprimare, nu ai drept de cetate, eşti exponentul automat al duşmanului, al "mogulilor", manipulezi, dezinformezi. Cum se spunea în alte vremuri de tristă amintire: " Dai în mine? Dai în tine, dai în fabrici şi uzine!", "Dai în mine? Dai în soare, dai în clasa muncitoare!". Prin urmare - gândirea unică impusă de o persoană şi gaşca ce-l înconjoară.
- REDUCEREA LIBERTĂŢII ECONOMICE. Băsescu este bântuit de duhul simplificării. El vrea asta la orice. Nu se opreşte nici la firme. Deşi orice om cu capul pe umeri ştie şi afirmă că o economie sănătoasă se sprijină pe mica iniţiativă, pe micul întreprinzător, că aici e plămânul, sistemul care ţine pe picioare un stat şi o societate, că pe "clasa de mijloc" se poate baza ţara, ei bine acest lucru nu e valabil şi pentru Băsescu. Dezastruosul impozit forfetar este susţinut cu îndârjire de preşedinte, nu-i vede nci o urmare negativă. " Mi-a explicat mie o persoană în Dolj" - spune domnul preşedinte încă al României într-un interviu - "cum numai în acest judeţ au dispărut 3000 de firme din care 2000 nu aveau activitate". Ar reieşi, nu-i aşa, că impozitul respectiv ar fi o măsură sanitară în economie! Dar restul se 1000 de firme din judeţ, domnule preşedinte? Urmarea - peste 200.000 firme şi-au încetat activitatea! Iar greul nu a trecut. Împrumuturile costisitoare (peste 40 miliarde de euro anul acesta) pe care Băsescu le-a sprijinit cu entuziasm vor trebui restituite! Cum se va face lucrul acesta? Prin sânge, sudoare şi lacrimi? Ale cui, domnule Băsescu?
Evident, tabloul nu este complet. Mai sunt lucrui pe care fie nu mi le-am amintit, fie la care nu mă pricep (la cele ce ţin de domeniul juridic, de exemplu). Rămâne să adăugaţi fiecare elementele lipsă. Şi apoi să meditaţi...
Chiar merită să lipsiţi de la vot?
Dar frânturile care compun mozaicul, declaraţiile date ici şi colea, acţiunile de-a lungul timpului, toate astea alcătuiesc , încetul cu încetul, un puzzle care scoate la iveală societatea ideală dorită de Băsescu şi de ciracii săi. Nu, nu o să găsiţi ideile formulte de-a dreptul într-un discurs unitar pronunţat de Băsescu, dar componentele, odată pomenite, vor readuce în memorie autorul şi va compune aventura sângeroasă şi despotică spre care suntem mânaţi.
Un cuvânt cuprinde totul: REDUCERE! O voi lua pe rând şi, după ce veţi citi toate punctele, poate îmi veţi da dreptate. Sau poate nu, iar atunci mă aflu eu în eroare.
- REDUCEREA PARLAMENTULUI la o singură Cameră. La fel au făcut comuniştii, ei nu pot admite complexitatea, dezbaterea, analiza! Este subiectul actualului referendum.
- REDUCEREA NUMĂRULUI PARLAMENTARILOR. Diluarea de fapt a contactului între aleşi şi alegători. Cu cât un parlamentar va reprezenta mai mulţi alegători, cu atât implicarea sa în problemele comunităţii pe care o reprezintă va scădea de fapt.
- REDUCEREA NUMĂRULUI DE PARTIDE. Băsescu este adeptul bipartidismului, a declarat-o public, vă amintiţi? El să conducă un partid unic de "dreapta" - PDL, se înţelege, iar celălalt să fie PSD. Avem de fapt propunerea unui model maniheic pentru că evident că pentru Băsescu vor exista doar două culori: Bunii şi Răii. Cine vor fi răii se înţelege. Iar orice opoziţie ar fi zdrobită fiind contrară voinţei masselor (poporul din discursurile lui Băsescu). Care ar fi soarta restului partidelor şi doctrinelor?
- REDUCEREA NUMĂRULUI DE JUDEŢE. La doar 10 judeţe vrea să reducă Băsescu numărul lor. În fond va fi pasul spre regionalizarte şi... federalizare a României. Ideea regionalizării a mai fost pusă în practică în vremurile stalinismului şi denotă nostalgia preşedintelui după acel regim. Exprimă şi ideile GDS-iste conform cărora România ar fi un stat multietnic. Prin urmare nu e greu de presupus că vom avea din nou o regiune maghiară în inima României. Dar nu numai atât! Membri ai camarilei băsesciene (Costache Canacheu, dacă vă spune ceva) afirmă chiar existenţa unei minorităţi... aromâne în cadrul României, nu a Albaniei, Greciei, Macedoniei. De aici nu mai e departe până la apariţia unor "etnici" ardeleni, moldoveni, olteni, etc.
- REDUCEREA DISCIPLINELOR ŞCOLARE la numai 6 sau 7. Este o declaraţie făcută de foarte puţin timp la o întâlnire cu reprezentanţi ai profesorilor şi învăţătorilor. O măsură ce vine în întâmpinarea viziunii prezidenţiale pentru că se ştie că Băsescu a declarat că avem prea mulţi filosofi şi prea puţini "chelneri şi tinichigii). Ţinând cont de ceea ce vrea Băsescu să legalizeze e posibil ca din programa şcolară să iasă orele de istorie, limbă şi literatură română, matematică ori fizică, pentru a face loc cursurilor de prostituţie ori de comerţ cu droguri. Celor ce nu acceptă nu le va rămâne decât să aleagă exilul (aruncarea peste Dunăre) ori taberele de reeducare.
- REDUCEREA RESURSELOR NATURALE la zero. Cum se explică faptul că în 2003 liderii, pe atunci, ai PD şi PNL, actualmente ai PDL susţineau cu entuziasm modificările aduse Constituţiei pentru ca astăzi să o considere a fi foarte proastă? Simplu! Prin modificările aduse atunci s-a permis ca resursele subsolului să fie exploatate de firmele străine (în fapt off-shore-uri ale unor comunisto-securişti). Interesant cum în acest an campania pentru jefuirea aurului de la Roşia Montana a revenit foarte agresiv. Ori este vorba acolo de aur în valoare de peste 400 miliarde euro. Şi asta doar aurul! Başca platină, argint, metale strategice. Să ne reamintim şi de implicarea lui Teodor Stolojan în afacerea Sterling (exploatarea resurselor de gaze şi petrol din Marea Neagră). Băsescu, cel atât de gălăgios, de data aceasta tace! De ce? Pentru că urmăreşte şi impune sistemul corupţiei generalizate, a hoţiei deşănţate. Iar pentru a nu exista piedici se pune în aplicare şi SUPRAVEGHEREA GENERALIZATĂ! Ascultarea telefoanelor, a convorbirilor private, a parlamentarilor, arhivarea şi scoaterea lor la lumină numai atunci când e cazul, şantajul, delaţiunea. Se revine la sistemul stalinist: nu procuratura trebuie să vină cu probe, cu dovezi valabile în demonstrarea vinovăţiei cuiva, ci tot cetăţeanul trebuie el să-şi demonstreze nevinovăţia. Ceeea ce înseamnă:
- REDUCEREA LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI. Libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libera iniţiativă: toate sunt în vizorul preşedinţiei actuale. Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Există doar alb şi negru, nimic intermediar. Nu faci parte din cei acceptaţi - nu eixşti, nu ai drept la exprimare, nu ai drept de cetate, eşti exponentul automat al duşmanului, al "mogulilor", manipulezi, dezinformezi. Cum se spunea în alte vremuri de tristă amintire: " Dai în mine? Dai în tine, dai în fabrici şi uzine!", "Dai în mine? Dai în soare, dai în clasa muncitoare!". Prin urmare - gândirea unică impusă de o persoană şi gaşca ce-l înconjoară.
- REDUCEREA LIBERTĂŢII ECONOMICE. Băsescu este bântuit de duhul simplificării. El vrea asta la orice. Nu se opreşte nici la firme. Deşi orice om cu capul pe umeri ştie şi afirmă că o economie sănătoasă se sprijină pe mica iniţiativă, pe micul întreprinzător, că aici e plămânul, sistemul care ţine pe picioare un stat şi o societate, că pe "clasa de mijloc" se poate baza ţara, ei bine acest lucru nu e valabil şi pentru Băsescu. Dezastruosul impozit forfetar este susţinut cu îndârjire de preşedinte, nu-i vede nci o urmare negativă. " Mi-a explicat mie o persoană în Dolj" - spune domnul preşedinte încă al României într-un interviu - "cum numai în acest judeţ au dispărut 3000 de firme din care 2000 nu aveau activitate". Ar reieşi, nu-i aşa, că impozitul respectiv ar fi o măsură sanitară în economie! Dar restul se 1000 de firme din judeţ, domnule preşedinte? Urmarea - peste 200.000 firme şi-au încetat activitatea! Iar greul nu a trecut. Împrumuturile costisitoare (peste 40 miliarde de euro anul acesta) pe care Băsescu le-a sprijinit cu entuziasm vor trebui restituite! Cum se va face lucrul acesta? Prin sânge, sudoare şi lacrimi? Ale cui, domnule Băsescu?
Evident, tabloul nu este complet. Mai sunt lucrui pe care fie nu mi le-am amintit, fie la care nu mă pricep (la cele ce ţin de domeniul juridic, de exemplu). Rămâne să adăugaţi fiecare elementele lipsă. Şi apoi să meditaţi...
Chiar merită să lipsiţi de la vot?
miercuri, 11 noiembrie 2009
Părintele Nicu Moldoveanu despre "grecizarea" cântării de strană
Un fragment din amplul interviu publicat în ziarul Lumina
„Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta“
Ce s-a întâmplat cu muzica bisericească românească după 1989? Care este direcţia spre care tinde actualmente muzica bisericească de la noi?
După 1989, cântarea noastră bisericească şi-a văzut de drumul ei, chiar dacă s-au ivit indivizi sau grupuri cărora nu le mai plac frumoasele noastre cântări psaltice, întru apărarea şi promovarea cărora corifeii muzicii româneşti, Macarie, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu şi mulţi alţii, au depus eforturi deosebite, mai ales că elementul grecesc era atunci foarte prezent.
Proverbiale au rămas constatările lui Macarie Ieromonahul şi ale lui Anton Pann, când afirmau cu un veac şi jumătate în urmă că „muzica noastră românească demult şi-a căpătat un caracter naţional“. Memorabil este apelul lui Pann adresat tuturor cântăreţilor: „Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta şi lasă cele străine ei de a şi le cânta“.
Macarie nu dezavua cântarea grecească în sine, că doar şi el traducea textul şi prelucra melodia, dar tuna şi fulgera împotriva abuzurilor şi exagerărilor în perceperea şi executarea acestora, „căci mulţi dintre cei care învaţă puţină elinească îşi tăgăduiesc şi patria, şi neamul. Aşijderea şi cei ce învăţau câte puţină psaltichie grecească, până în ziua de astăzi, zicea el în 182, se ruşinează nu numai de a cânta Heruvic şi altele româneşti, ci şi Doamne miluieşte de a zice pre limba lui“. Cu alte cuvinte, Macarie nu avea nimic împotriva cântărilor greceşti, ci împotriva schimonoselilor şi a exagerărilor în executarea nazalizată excesiv, împotriva autohtonilor care imitau fără noimă pe greci. Cântarea grecească este foarte frumoasă, dar să fie executată de greci pricepuţi şi bine instruiţi. De curând, mai precis cu ocazia concursului „Tineri, lăudaţi pe Domnul“, petrecut în toamna acestui an, am avut un plăcut sentiment ascultând grupurile celor şase Seminarii Teologice ajunse în faza finală, care au executat în prezenţa Părintelui Patriarh Daniel şi a oaspeţilor români şi străini cântări psaltice româneşti. Am constatat cu bucurie că se poate cânta muzică psaltică în toată România, deci şi în provinciile unde nu s-a mai cântat de sute de ani, fără să existe în acest sens nici un fel de forţare din partea cuiva. Iar executarea cântărilor s-a făcut fără exagerări, fără imitaţii greceşti, păstrându-se în limitele caracterului nostru naţional de care pomenea Anton Pann. Precizez, una este să îţi îmbogăţeşti repertoriul cântării de strană recurgând la vechii protopsalţi românişi, alta este să ignori sau să denigrezi munca şi opera unor oameni care s-au strecurat cum au putut printre furcile caudine ale unui regim „atotveghetor“ şi extrem de suspicios cu orice lucrare a Bisericii. Poţi să te apropii în ceea ce priveşte sistemul de interpretare a cântărilor psaltice de izvoarele greceşti, dar să nu exagerezi încât nici chiar grecii să nu mai recunoască nimic. De aceea, să lăsăm pe fraţii greci să-şi cânte ceea ce este al lor şi cum ştiu ei mai bine, iar noi să-i imităm cât mai puţin şi cu mare grijă, vâzându-ne de cântările noastre frumos alcătuite de marii creatori ai muzicii bisericeşti româneşti.
Ce preferaţi în cult, muzica psaltică sau cea corală?
Suntem singurul popor ortodox din vecinătatea Balcanilor în al cărui cult coexistă în bună pace de peste 150 de ani şi notaţia psaltică, şi cea liniară, şi cântarea omofonă sau monodică, şi cea corală. La cele mai multe biserici, mai ales din mediul urban, se cântă la strană dimineaţa la Utrenie psaltichie, iar la Sfânta Liturghie se cântă, în cafas sau la strană, muzică corală, fără să se excludă una pe alta, ceea ce place credincioşilor. La fel se întâmplă şi cu cele două feluri de notaţii, ele nu se exclud, ci se completează, iar un executant inteligent le urmăreşte simultan, fiindcă scopul final este însuşirea sau executarea corectă a cântărilor bisericeşti.
Augustin PĂUNOIU
Ziarul Lumina de Marţi, 10 Noiembrie 2009
Întregul articol poate fi citit în Ziarul Lumina
„Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta“
Ce s-a întâmplat cu muzica bisericească românească după 1989? Care este direcţia spre care tinde actualmente muzica bisericească de la noi?
După 1989, cântarea noastră bisericească şi-a văzut de drumul ei, chiar dacă s-au ivit indivizi sau grupuri cărora nu le mai plac frumoasele noastre cântări psaltice, întru apărarea şi promovarea cărora corifeii muzicii româneşti, Macarie, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu şi mulţi alţii, au depus eforturi deosebite, mai ales că elementul grecesc era atunci foarte prezent.
Proverbiale au rămas constatările lui Macarie Ieromonahul şi ale lui Anton Pann, când afirmau cu un veac şi jumătate în urmă că „muzica noastră românească demult şi-a căpătat un caracter naţional“. Memorabil este apelul lui Pann adresat tuturor cântăreţilor: „Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta şi lasă cele străine ei de a şi le cânta“.
Macarie nu dezavua cântarea grecească în sine, că doar şi el traducea textul şi prelucra melodia, dar tuna şi fulgera împotriva abuzurilor şi exagerărilor în perceperea şi executarea acestora, „căci mulţi dintre cei care învaţă puţină elinească îşi tăgăduiesc şi patria, şi neamul. Aşijderea şi cei ce învăţau câte puţină psaltichie grecească, până în ziua de astăzi, zicea el în 182, se ruşinează nu numai de a cânta Heruvic şi altele româneşti, ci şi Doamne miluieşte de a zice pre limba lui“. Cu alte cuvinte, Macarie nu avea nimic împotriva cântărilor greceşti, ci împotriva schimonoselilor şi a exagerărilor în executarea nazalizată excesiv, împotriva autohtonilor care imitau fără noimă pe greci. Cântarea grecească este foarte frumoasă, dar să fie executată de greci pricepuţi şi bine instruiţi. De curând, mai precis cu ocazia concursului „Tineri, lăudaţi pe Domnul“, petrecut în toamna acestui an, am avut un plăcut sentiment ascultând grupurile celor şase Seminarii Teologice ajunse în faza finală, care au executat în prezenţa Părintelui Patriarh Daniel şi a oaspeţilor români şi străini cântări psaltice româneşti. Am constatat cu bucurie că se poate cânta muzică psaltică în toată România, deci şi în provinciile unde nu s-a mai cântat de sute de ani, fără să existe în acest sens nici un fel de forţare din partea cuiva. Iar executarea cântărilor s-a făcut fără exagerări, fără imitaţii greceşti, păstrându-se în limitele caracterului nostru naţional de care pomenea Anton Pann. Precizez, una este să îţi îmbogăţeşti repertoriul cântării de strană recurgând la vechii protopsalţi românişi, alta este să ignori sau să denigrezi munca şi opera unor oameni care s-au strecurat cum au putut printre furcile caudine ale unui regim „atotveghetor“ şi extrem de suspicios cu orice lucrare a Bisericii. Poţi să te apropii în ceea ce priveşte sistemul de interpretare a cântărilor psaltice de izvoarele greceşti, dar să nu exagerezi încât nici chiar grecii să nu mai recunoască nimic. De aceea, să lăsăm pe fraţii greci să-şi cânte ceea ce este al lor şi cum ştiu ei mai bine, iar noi să-i imităm cât mai puţin şi cu mare grijă, vâzându-ne de cântările noastre frumos alcătuite de marii creatori ai muzicii bisericeşti româneşti.
Ce preferaţi în cult, muzica psaltică sau cea corală?
Suntem singurul popor ortodox din vecinătatea Balcanilor în al cărui cult coexistă în bună pace de peste 150 de ani şi notaţia psaltică, şi cea liniară, şi cântarea omofonă sau monodică, şi cea corală. La cele mai multe biserici, mai ales din mediul urban, se cântă la strană dimineaţa la Utrenie psaltichie, iar la Sfânta Liturghie se cântă, în cafas sau la strană, muzică corală, fără să se excludă una pe alta, ceea ce place credincioşilor. La fel se întâmplă şi cu cele două feluri de notaţii, ele nu se exclud, ci se completează, iar un executant inteligent le urmăreşte simultan, fiindcă scopul final este însuşirea sau executarea corectă a cântărilor bisericeşti.
Augustin PĂUNOIU
Ziarul Lumina de Marţi, 10 Noiembrie 2009
Întregul articol poate fi citit în Ziarul Lumina
Abonați-vă la:
Postări (Atom)