miercuri, 21 septembrie 2011
duminică, 11 septembrie 2011
Maria Radu @ Regio Rock
Dacă tot e duminică... timp liber.. vreme de relaxare... iată o emisiune întreagă cu Maria Radu.
sâmbătă, 10 septembrie 2011
Imnul cântat de luptători şi cele 10 minute distanţă de surpriza Mondialului
Cei care sunt iniţiaţi cât de cât în sportul cu balonul oval ştiu că în rugby suprizele sunt excluse. De fapt, sunt IM-PO-SI-BI-LE. Echipa României fusese ultima calificată şi asta doar în urma unui baraj. Practic, lupta noastră acolo era (şi este) doar pentru un loc ceva mai depărtat de coada grupei. Ierarhiile sunt foarte clare: grupul pretendentelor la câştigarea Cupei (Franţa, Anglia, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă), grupul ţărilor cu un rugby dezvoltat (Irlanda, Irlanda de Nord, Ţara Galilor, Italia, Argentina, Fidji) şi... restul participantelor la competiţie. Iar acele ţări care lipsesc se poate spune că nici nu contează în lumea rugbyului.
Prin urmare se putea spune că echipa tricoloră era victimă sigură în meciul cu Scoţia. Şi se întărea opinia după desfăşurarea primului sfert de oră din meci (şi primirea a două eseuri). Dar aceste două eseuri mai degrabă pe mâna noastră şi, cu o atitudine mai agresivă, nelăsându-ne pradă emoţiilor de început, stăteam agăţaţi la un punctaj apropiat, primejdios chiar pentru scoţieni, graţie loviturilor de pedeapsă acordate în favoarea României. Şi, uff!, dacă nu ratam atâtea! Dar, treptat-treptat, vechea armă românească - pachetul de înaintare - îşi făcu din ce în ce mai tare prezenţa, pironindu Scoţia în propriul ei teren iar de aici eseul în favoarea României din ultimul minut a fost consecinţa logică.
După pauză, echipa României apăru încă şi mai decisă să întoarcă rezultatul, practicând un joc curajos, fără inhibiţii, pironind echipa scoţiană în jumătatea proprie, apropriindu-ne punct cu punct. Şi, hop!, încă un eseu pentru români. Se făcu egalitate. Veni şi o lovitură de pedeapsă şi... surpriză... România conducea Scoţia cu 24 la 21! Mai erau şase, şapte minute. Orgoliul britanic se deşteptă, românii noştri poate din cauza efortului, poate a unei proaste administrări a jocului în aceste câteva minute, s-au lăsat dominaţi. Scoţia, egală România apoi, într-un singur minut, înscrise două eseuri. Fluier final. 10 puncte distanţă - şi ai noştri pierd oportunitatea câştigării punctului defensiv. Rămâne însă amintirea unui joc superb dus de la egal la egal cu o forţă din cadrul Turneului celor şase naţiuni. Acest lucru este frumos aici: chiar dacă există amărăciune înfrângerii, retina păstrează bucuria jocului.
În urmă cu 4-5 ani se cânta prohodul rugbyului românesc. Ne-am calificat cu foarte mari emoţii la Campionatul Mondial (şi să remarcăm faptul că în acest sport am participat LA TOATE EDIŢIILE). Se pare că a sosit timpul deşteptării. Priviţi mai jos şi felul în care băieţii noştri se dăruiesc total şi la intonarea IMNULUI. S-au dăruit total şi pe teren. Să-i apreciem pentru amândouă lucrurile. E doar începutul? Vom vedea în viitorii douăzeci de ani. Dacă această ramură va fi sprijinită s-ar putea să avem mari bucurii de aici.
Hai "Stejarii"!
Prin urmare se putea spune că echipa tricoloră era victimă sigură în meciul cu Scoţia. Şi se întărea opinia după desfăşurarea primului sfert de oră din meci (şi primirea a două eseuri). Dar aceste două eseuri mai degrabă pe mâna noastră şi, cu o atitudine mai agresivă, nelăsându-ne pradă emoţiilor de început, stăteam agăţaţi la un punctaj apropiat, primejdios chiar pentru scoţieni, graţie loviturilor de pedeapsă acordate în favoarea României. Şi, uff!, dacă nu ratam atâtea! Dar, treptat-treptat, vechea armă românească - pachetul de înaintare - îşi făcu din ce în ce mai tare prezenţa, pironindu Scoţia în propriul ei teren iar de aici eseul în favoarea României din ultimul minut a fost consecinţa logică.
După pauză, echipa României apăru încă şi mai decisă să întoarcă rezultatul, practicând un joc curajos, fără inhibiţii, pironind echipa scoţiană în jumătatea proprie, apropriindu-ne punct cu punct. Şi, hop!, încă un eseu pentru români. Se făcu egalitate. Veni şi o lovitură de pedeapsă şi... surpriză... România conducea Scoţia cu 24 la 21! Mai erau şase, şapte minute. Orgoliul britanic se deşteptă, românii noştri poate din cauza efortului, poate a unei proaste administrări a jocului în aceste câteva minute, s-au lăsat dominaţi. Scoţia, egală România apoi, într-un singur minut, înscrise două eseuri. Fluier final. 10 puncte distanţă - şi ai noştri pierd oportunitatea câştigării punctului defensiv. Rămâne însă amintirea unui joc superb dus de la egal la egal cu o forţă din cadrul Turneului celor şase naţiuni. Acest lucru este frumos aici: chiar dacă există amărăciune înfrângerii, retina păstrează bucuria jocului.
În urmă cu 4-5 ani se cânta prohodul rugbyului românesc. Ne-am calificat cu foarte mari emoţii la Campionatul Mondial (şi să remarcăm faptul că în acest sport am participat LA TOATE EDIŢIILE). Se pare că a sosit timpul deşteptării. Priviţi mai jos şi felul în care băieţii noştri se dăruiesc total şi la intonarea IMNULUI. S-au dăruit total şi pe teren. Să-i apreciem pentru amândouă lucrurile. E doar începutul? Vom vedea în viitorii douăzeci de ani. Dacă această ramură va fi sprijinită s-ar putea să avem mari bucurii de aici.
Hai "Stejarii"!
miercuri, 7 septembrie 2011
Marcel Pavel o dă prin bălării
Mă gândeam iniţial să spun că "o dă în bară" dar, ţinând cont de faptul că cele două echipe nici măcar atâta n-au reuşit, titlul s-ar fi constituit într-o laudă şi nu într-un reproş.
Despre ce e vorba? Pur şi simplu, s-a demonstrat ieri că domnul Marcel Pavel n-are habar de cunoaşterea imnului ţării sale. Luat de val şi preocupat mai degrabă să adopte o atitudine ramatică la interpretarea imnului, acesta a picat din teatral într-o festă. Pe care şi-a jucat-o singur. Din nefericire, în faţa a milioane de telespectatori şi a 55.000 de spectatori. Ceea ce s-a putut auzi s-a constituit parcă într-o oglindire muzicală fidelă a stării gazonului. Adică a luat-o pe arătură.
Păi bine, măi băiatule! Să crezi dumneata că Traian din versuri nu este împăratul hispanic descălecător ci Traian cel invizibil?! Şi pentru asta să sfârteci dumneata textul?! Urât, foarte urât!
Mai jos puteţi vedea interpretarea de poveste. Dar... Poate s-o fi intimidat omul ori poate că într-adevăr nu i-a pus nimeni partitura în faţă! Aşa că am pus alături şi o variantă cântată corect.
Păi mai bine îi dădea locul Innei!
Despre ce e vorba? Pur şi simplu, s-a demonstrat ieri că domnul Marcel Pavel n-are habar de cunoaşterea imnului ţării sale. Luat de val şi preocupat mai degrabă să adopte o atitudine ramatică la interpretarea imnului, acesta a picat din teatral într-o festă. Pe care şi-a jucat-o singur. Din nefericire, în faţa a milioane de telespectatori şi a 55.000 de spectatori. Ceea ce s-a putut auzi s-a constituit parcă într-o oglindire muzicală fidelă a stării gazonului. Adică a luat-o pe arătură.
Păi bine, măi băiatule! Să crezi dumneata că Traian din versuri nu este împăratul hispanic descălecător ci Traian cel invizibil?! Şi pentru asta să sfârteci dumneata textul?! Urât, foarte urât!
Mai jos puteţi vedea interpretarea de poveste. Dar... Poate s-o fi intimidat omul ori poate că într-adevăr nu i-a pus nimeni partitura în faţă! Aşa că am pus alături şi o variantă cântată corect.
Păi mai bine îi dădea locul Innei!
duminică, 4 septembrie 2011
Slujbaşii lui SOV Invest mor de grija poporului
"Vai, ce tragedie! Boborul moare de foame şi Biserica Ortodoxă, această instituţie retrogradă şi obscurantistă, se preocupă să-şi ridice mall-uri cu turle". Cam ăsta este î esenţă mesajul unei emisiuni vomitate de cei ce semnează "condicuţa" de tip nou la trustul lui Sorin Ovidiu Vântu. se evidenţiază şi o târfuliţă şefă: Melania Medeleanu (sau cam aşa ceva).
Să remintim un lucru mai întâi. MAFIOTUL SORIN OVIDIU VÂNTU A TÂLHĂRIT EL ÎNSUŞI PESTE 300.000 DE OAMENI. Pentru ăia de ce nu plâng? De ce nu fac apel la justiţie? Ăia nu fac parte din poporul român? A! Am înţeles! Nu "poporul român" îl apăraţi voi ci aberaţia de tip iacobino-bolşevic numită "laicitate". Un concept atât de drag SECTANŢILOR. De care uită să menţioneze postul Realitatea. Pentru că sunt burduşiţi cu genul acesta de "coropişniţe", după cum îi numea răposatul (Dumnezeu să-l ierte) părinte Petre David. Şi ăştia au invadat multe instituţii, ca să nu mai pomenim de partide. Gen PeDe-L. Şi mai le e drag conceptul unora: militanţilor ateo-secularişti. Curios lucru (vorba vine): promotori şi a tot felul de idei făţiş antinaţionale, antiromâneşti. Başca faptul că tac chitic atunci când ar trebui să facă referire şi la ocupaţiile pe care le aveau înainte de '89 aceşti reprezentanţi ai "laicităţii". Reamintesc eu: propagandişti PCR, profesori la "Ştefan Gheorghiu" (şcoala de cadre de partid comuniste). Cum este cazul şi cu acest Pârvulescu (dacă o fi într-adevăr numele ău ăsta, că prea avem mulţi Iţic şi Ştrul deveniţi peste noapte din propagandişti zeloşi ai bolşevismului, eroi ai luptei anticomuniste).
Nu numai pe umerii ateilor plâng aceste scursori! I-a apucat de-odată nevoia de a-i apăra pe "musulmanii, iudeii şi alte confesiuni" cărora li s-ar lua astfel din impozitele lor (?!) fără să afişeze în schimb nici o personalitate a vreunui cult care să fi protestat în vreun fel contra "samavolniciei". Să lăsăm la o parte faptul că al doilea cult ca număr de credincioşi (Biserica Romano-Catolică) nici nu s-a bucurat de respectul de a fi menţionată. Păi vă dau răspunsul: pentru că NU EXISTĂ asemenea reacţii, statul român acţionând până acum după principiul "discriminării pozitive". Ca să traduc: minoritarii se bucură de ajutor de la bugetul de stat într-un procentaj mai mare decât le-ar da voie numărul lor real. Dar ĂŞTIA (adică vagabonzii de la Realitatea) uită cu totul să menţioneze acest aspect.
În demenţa lor (voită) ĂŞTIA agită şi tot felul de cifre şi cer ultimativ să fie făcute publice sumele adunate de la credincioşi (sic!). Nu precizează cu ce drept cer ĂŞTIA ceva de genul ăsta. A rămas Vântu cumva fără bani de buzunar şi vrea să facă un şmen? Nu este vorba de nici o "politică netransparentă a BOR" aici. Şi un om cu 4 clase ar ştii că BILANŢUL CONTABIL (Bugetul cu venituri şi cheltuieli) se realizează DUPĂ încheierea anului, nu la mijlocul său. Dar te pomeneşti că trustul Realitatea are altă politică în contabilitatea proprie, o dublă contabilitate precum la FNI sau în forme asemănătoare acelora. Măi, ĂŞTIA, dacă sunteţi aşa de transparenţi de ce nu vă preocupaţi voi să spuneţi de unde a avut bani SOV să cumpere Realitatea şi jumătate din Deltă? Doară spuneţi sus şi tare că nu mai puteţi de soarta vitregă a cetăţenilor!
O ultimă imbecilitate: ĂŞTIA de la Realitatea (cei care se jeluisc cu lacrimi multe de răul românilor) nici nu ştiu să recunoască Monumentul Eroului Necunoscut! Când făceau referire la el imaginile arătau în schimb... Mausoleul Eroilor Clasei Muncitoare (al comuniştilor adică). Mai lipsea ca fundal sonor marşul naţionalist "Hai la lupta cea mare"!
Să remintim un lucru mai întâi. MAFIOTUL SORIN OVIDIU VÂNTU A TÂLHĂRIT EL ÎNSUŞI PESTE 300.000 DE OAMENI. Pentru ăia de ce nu plâng? De ce nu fac apel la justiţie? Ăia nu fac parte din poporul român? A! Am înţeles! Nu "poporul român" îl apăraţi voi ci aberaţia de tip iacobino-bolşevic numită "laicitate". Un concept atât de drag SECTANŢILOR. De care uită să menţioneze postul Realitatea. Pentru că sunt burduşiţi cu genul acesta de "coropişniţe", după cum îi numea răposatul (Dumnezeu să-l ierte) părinte Petre David. Şi ăştia au invadat multe instituţii, ca să nu mai pomenim de partide. Gen PeDe-L. Şi mai le e drag conceptul unora: militanţilor ateo-secularişti. Curios lucru (vorba vine): promotori şi a tot felul de idei făţiş antinaţionale, antiromâneşti. Başca faptul că tac chitic atunci când ar trebui să facă referire şi la ocupaţiile pe care le aveau înainte de '89 aceşti reprezentanţi ai "laicităţii". Reamintesc eu: propagandişti PCR, profesori la "Ştefan Gheorghiu" (şcoala de cadre de partid comuniste). Cum este cazul şi cu acest Pârvulescu (dacă o fi într-adevăr numele ău ăsta, că prea avem mulţi Iţic şi Ştrul deveniţi peste noapte din propagandişti zeloşi ai bolşevismului, eroi ai luptei anticomuniste).
Nu numai pe umerii ateilor plâng aceste scursori! I-a apucat de-odată nevoia de a-i apăra pe "musulmanii, iudeii şi alte confesiuni" cărora li s-ar lua astfel din impozitele lor (?!) fără să afişeze în schimb nici o personalitate a vreunui cult care să fi protestat în vreun fel contra "samavolniciei". Să lăsăm la o parte faptul că al doilea cult ca număr de credincioşi (Biserica Romano-Catolică) nici nu s-a bucurat de respectul de a fi menţionată. Păi vă dau răspunsul: pentru că NU EXISTĂ asemenea reacţii, statul român acţionând până acum după principiul "discriminării pozitive". Ca să traduc: minoritarii se bucură de ajutor de la bugetul de stat într-un procentaj mai mare decât le-ar da voie numărul lor real. Dar ĂŞTIA (adică vagabonzii de la Realitatea) uită cu totul să menţioneze acest aspect.
În demenţa lor (voită) ĂŞTIA agită şi tot felul de cifre şi cer ultimativ să fie făcute publice sumele adunate de la credincioşi (sic!). Nu precizează cu ce drept cer ĂŞTIA ceva de genul ăsta. A rămas Vântu cumva fără bani de buzunar şi vrea să facă un şmen? Nu este vorba de nici o "politică netransparentă a BOR" aici. Şi un om cu 4 clase ar ştii că BILANŢUL CONTABIL (Bugetul cu venituri şi cheltuieli) se realizează DUPĂ încheierea anului, nu la mijlocul său. Dar te pomeneşti că trustul Realitatea are altă politică în contabilitatea proprie, o dublă contabilitate precum la FNI sau în forme asemănătoare acelora. Măi, ĂŞTIA, dacă sunteţi aşa de transparenţi de ce nu vă preocupaţi voi să spuneţi de unde a avut bani SOV să cumpere Realitatea şi jumătate din Deltă? Doară spuneţi sus şi tare că nu mai puteţi de soarta vitregă a cetăţenilor!
O ultimă imbecilitate: ĂŞTIA de la Realitatea (cei care se jeluisc cu lacrimi multe de răul românilor) nici nu ştiu să recunoască Monumentul Eroului Necunoscut! Când făceau referire la el imaginile arătau în schimb... Mausoleul Eroilor Clasei Muncitoare (al comuniştilor adică). Mai lipsea ca fundal sonor marşul naţionalist "Hai la lupta cea mare"!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)