joi, 11 iunie 2009

Actualitatea clasicilor: lupta cu pandemia în România

EPIZOOTIA*

Acum vreo câţiva ani, compania lui Moş Teacă a fost detaşată pe frontieră, ca să păzească împotriva boalelor de vite.
Idea asta-i convenea grozav, pentru că pe frontieră e mai puţină disciplină din partea ofiţerilor şi viaţa e mai regulată. Unde mai pui că se pot face economii, de vreme ce nu sunt atâtea cheltuieli!
Prin urmare, Moş Teacă se puse de dimineaţă în fruntea companiei şi porni la drum. În tot parcursul el era foarte grav, mergea cu sabia scoasă chiar şi prin păduri şi n-a lăsat deloc pe soldaţi să meargă-n pas de voie, pentru că "nu se ştie de unde poat' să iasă un supirior". Numai din când în când oprea trupa, îi dădea "pe loc repaoz" şi înghiţea câte o duşcă de rachiu.
Când ajunse pe malul Prutului, comandă oprirea şi ţinu companiei un discurs foarte interesant şi foarte solemn:
- Ofiţeri, subofiţeri, caporali şi soldaţi! Comănduirea pieţii a dat ordin pă cum ca să venim să apărăm ţara împoptriva vrăjmaşului nostru comun, epizotia. Epizotia este foarte primejdioasă şi să arată mai cu samă la dobitoace.
- Trăiţi, don căpitan, întreabă furierul, da' pă ce o cunoaştem noi care-i aia?
- Nu vorbi, răcane! S-o cunoşti, că de-aia eşti soldat! Dacă n-oi cunoaşte eu pă vrăjmaş, atunci pă cin' să cunosc? Pă tata? Epizotia vine mai ales vara, din cauză că atunci, fiind călduri mari, santinelele are obicei să doarmă la post. Să nu dormiţi în gheretă, leat, că aveţi a face cu mine: vine epizotia şi ne omoară pă toţi. Să dea dracu să vie apizotia să ne omoare, că vă arăt eu! Vă gonesc şi mort la pluton de pedeapsă!
- Trăiţi, don căpitan, pă malu Prutului nu suntără gherete...
- Ei, şi?! Vrei să fie? Vrei să dormi în gheretă, hai?! Patru zile sala dă poliţie pentru călcare dă orden! Las', că ţi-arăt eu! Pă urmă, să ştiţi: soldatul este dator să nu dea voie la nimeni să vie de dincolo fără bilet de voie şi fără să cunoască consemnu. Dacă vezi că vine la tine o vită, îi ceri parola. N-o ştie? Nu-i dai voie să treacă... Acuma să-mi arăţi tu, Gheorghe Neculai, cum ai să faci când îi fi de santinelă. Prepune că eu sunt o vită bolnavă. Opreşte-mă cum ţi-am spus eu!
Şi Moş Teacă vine spre soldat. Soldatul stă pe loc.
- Aşa te-am învăţat eu, mă?! Las', că-ţi arăt eu! Patru zile pluton dă pedeapsă! Să vie altu! Vasile Ion, opreşte-mă tu!
Şi Moş Teacă se apropie. Soldatul ia arma la mână şi-ncepe a striga:
- Cine eee? Cine eee? Cin'?!
- Vită! răspunde Moş Teacă.
- Ce fel de vită? Bolnavă ori sănătoasă?
- Bolnavă.
- Apoi, vită bonavă, stăi! Căprar dă gardă, vin' dă recunoaşte o vită bolnavă!
- Prea bine! zise Moş Teacă încântat. Aşa să faceţi, că eu am să vă-ncerc. ori de câte ori m-îţi vedea venind la voi, să mă-ntrebaţi: vită bolnavă ori sănătoasă? Măcar să vie şi gheneralu, nu-l laşi să treacă până nu ţi-o spune ce fel de vită este!
- Trăiţi, don căpitan, da' dac-o fi o vită sănătoasă?
- Atunci îi dai drumu.
- După ce o cunosc?
- Păi ce?! Dobitocule, nu ţi-am spus?! O cunoşti pă aia că ştie sicretu, parola şi răspunsu. Că dacă n-ar fi sănătoasă, dă unde l-ar şti?
Şi Moş Teacă dă drumul companiei, după ce îi mai explică înc-o dată şi îi atrage atenţia că epizootia are obicei de se furişează printre santinele mai ales noaptea, când n-o vede nimeni, şi că, prin urmare, soldatul e dator să ceară epizootiei să umble cu felinarele aprinse:
- N-aţi văzutără că aşa cere şi birjarilor la Bucureşti?

*Epizootie - extindere prin contaminare a unei boli infecţioase la un număr mare de vite dintr-o regiune.

Anton BACALBAŞA, Moş Teacă şi alte schiţe, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1976.

luni, 1 iunie 2009

Imnul de campanie al Elenei Basescu!

În urma declaraţiilor pe care fata lu' tata le-a făcut săptămâna trecută, se pare că s-a găsit şi un imn care să o poarte glorios spre Europa în zbor.
Fumuri fericite!

sâmbătă, 23 mai 2009

Dronă, fulger globular sau... OZN?

Ieri seară, mai precis pe data de 22 mai 2009 pe la orele 22.45-22.50 prin dreptul ferestrei mele, zburând paralel cu Strada Sebastian, a trecut un obiect luminos, ovaloid, mult deasupra clădirilor. Iniţial am crezut că aruncă cineva artificii, apoi am observat că semăna cu un fel de balon din care ieşea lumină. Până să găsesc aparatul foto şi să-l deschid, obiectul o virase la 90 grade luînd-o înspre centru. Se îndepărtase destul de mult în momentul în care am reuşit să fac poza. Ceea ce vedeţi dedesupt este decuparea acelei imagini şi mărirea secţiunii, semn că se depărtase destul de mult. Nici ceea ce am filmat nu este destul de lămuritor pentru că apare numai ca un punct luminos.



Dacă este cineva interesat îi pot trimite imaginile!

UPDATE

Am postat pe Youtube captura video făcută cu aparatul foto. Se găseşte aici:

duminică, 17 mai 2009

FURĂCIUNEA EUROVISION

Am asistat la cel mai penibil furt public din istoria Eurovisionului! Furt făcut pe faţă! Nu spun că ar fi trebuit să câştige România. Preferatele mele erau piesele Estoniei, Portugaliei şi Ucrainei.

Dar pot SĂ DOVEDESC că acest "vot" a fost unul măsluit dintru început cu un dispreţ profund faţă de spiritul de competiţie. Aşa cum se ştie de această dată a fost vot mixt: s-a făcut un clasament rezultat din televoting iar acesta a fost combinat cu clasamentul produs de un juriu "de specialitate".

Ce nu se ştie (de fapt ceea ce s-a trecut cu vederea precum un hocus-pocus al unui scamator de bâlci) este faptul că notele juriilor a fost acordat cu o zi înainte de a fi avut loc finala! prin urmare au fost punctate piese fără a fi ascultate pe viu! Ascultate din înregistrări! Este cazul celor cinci piese intrate direct în finală - ale Germaniei, Franţei, Spaniei, Regatului Unit şi Rusiei.

Nu mai trebuie să participăm la această abjecţie! Nu mai trebuie să ne pierdem banii pe sms-uri şi telefoane pentru voturi măsluite! Boicotaţi porcăria!

luni, 2 februarie 2009

Cum l-a luat gura pe dinainte pe Cartianu

Uneori. când cineva este măcinat în interior de o problemă, aceea iese la suprfaţă în feluri la care nici nu te-ai gândi. Aşa se pare că i s-a întâmplat lui Grigore Cartianu în tableta sa din Adevărul:
"Vrei paşaport fără examen, luat pe şpagă? Te duci la Piteşti. Vrei să scapi de puşcărie, oricâte crime ai fi comis? Te duci la Craiova. Vrei fo’ cincizeci de mitraliere? Rezolvi problema cu o unitate militară de la marginea Capitalei. Vrei să faci pierduţi terorişti arabi? Îi îmbarci ca pe berbeci în portul Constanţa şi-i trimiţi în lumea largă. Vrei să introduci tone de droguri în Europa? Tot pe la Constanţa e poarta."

Este evident că vroia să scrie despre permisele auto dar în sine se gândea la paşapoartele biometrice (părerea mea, ca să citez un clasic în viaţă.

Articolul se află publicat aici.

joi, 29 ianuarie 2009

Paşapoartele biometrice SAU cum Big-Brother devine realitate

În ultima vreme scandalul introducerii paşapoartelor dotate cu cipuri a stârnit o vie polemică, îndeosebi pe bloguri, reflectată - mult deformat (mi se pare mie) - în presă.
Îndeosebi apelul părintelui Justin Pârvu, stareţul sfintei mănăstiri Petru Vodă, a declanşat o reacţie în lanţ. Aprecieri de tot felul au fost aruncate împotriva) am zis bine, împotriva) celor care se arată neliniştitţi: retrograzi, înapoiaţi, penibil, băgăreţi, stafii ale Evului Mediu - etichetări ce au umplut forumurile ziarelor.
Să înţeleg că cineva care nu vrea să fie considerat drept prezumtiv terorist este văzut drept "inapoiat"? Să consider că cineva care consideră că prin aceste măsuri de SUPRAVEGHERE i se încalcă intimitatea familiei şi drepturile cetăţeneşti este văzut drept penibil? Să înţeleg că cineva care se opune instituirii statului de tip BIG-BROTHER (a se citi romanul 1984) este considerat băgăreţ?
Să vedem:
- până acum numai dacă ai încălcat legea cu ceva ţi se pot lua amprementele şi introduce în baza de date a infractorilor. De acum înainte fiecare cetăţean va fi considerat drept (prezumtiv) infractor şi i se vor lua ampremntele.
- până acum puteai călători oriunde doreai fără să fii urmărit. De acum încolo, prin GPSul încorporat în cip-ul documentului, se va ştii precis unde se află fiecare.
Iar marii "dizidenţi", ăia de se dau mari acum, după ce a căzut comunismul, TAC! Iar pentru libertate luptă, ca şi în '89, făpturile cele slabe ale lumii.