Strigăte spre nicăieri (III)
Eu adevărul îl aduc la suprafață
Și, chiar de doare, îl voi spune-n față
Și, chiar de voi adăuga câte-o sudalmă, două,
Sunt sincer! Și asta nu vă place vouă.
Și doare adevărul! O știe toată lumea
Ce șade îngropată sub tona de minciuni;
Se simt chiar confortabil! O lume de nebuni
Ce crede că minciuna-i cea mai de preț stea.
Și-atunci pe cel ce îndrăznește
Ăst idol nou să îl contește
În gură pumnul i se bagă
Și azi... și mâine... și o viață-ntreagă.
Donkeypapuas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu