CÂRDĂȘIE CRIMINALĂ A UE CU CHINA COMUNISTĂ

INCREDIBIL! TICĂLOȘIE CRIMINALĂ! UE, MÂNĂ ÎN MÂNĂ CU CRIMINALII DE LA WUHAN!

Dau din întâmplare de un reportaj de pe subestimatil canal Telestar1, preluat de la Byoblu24. Se vorbește în el de laboratorul de grad 4 de virusologie de la Wuhan. Și se amintește că acest laborator a fost susținut financiar DE CĂTRE ÎNSĂȘI UNIUNEA EUROPEANĂ, prin Proiectul Horizon2020, proiect care începea în 2015 și se finaliza – ce coincidență! – în 2020. Responsabilii UE au refuzat să răspundă întrebărilor venite de la europarlamentarii italieni ai Ligii legate de finanțarea acestui laborator – ANI ȘI ANI! – de către Europa.
Deci am dat o căutare! Și am găsit acest material care atestă un adevăr și mai crunt. Comuniștii chinezii au accesat, în indiferența foștilor maoiști europeni (actual mari demorahați) bazele de date privind virusurile. Scrie negru pe alb mai jos!
Ăst timp, presa autohtonă, anesteziată prin masive subvenții autohtone, aclamă măsurile absude dictate (ocult) de către Comisie.

http://english.whiov.cas.cn/ne/201712/t20171212_187681.html

Strigăte spre nicăieri (II)

Strigăte spre nicăieri (II)

"Dă-mi sufletul lui și o să-l calc în picioare!"

Și m-a călcat, m-a zdrobit. E de mirare?

"Dă-mi inima lui și o să-i produc umilință!"

Așa e când îți pui greșita dorință.

"Lasă-mă să-l înșel, să îl pun la-ncercare!"

Dar există om să nu greșească oare?

Știu că sunt slab, fără minte, greșelii supus;

Sunt om! De tentații continuu sedus... 

Dar nu și răpus.

Donkeypapuas

Strigăte spre nicăieri (I)

Strigăte spre nicăieri (I)

Cât se poate sta fără răspunsuri oare?

Aceasta-i pentru mine finala întrebare.

Cât să aștept, să-ndur fără reacții,

Fără cuvinte, fraze, exclamații?

Privesc în fată realitatea hâdă:

O știu din plin că ignorarea-i crudă,

E nemiloasă și mai grea ca moartea

Și-i dă din plin nefericirii partea.

Înjurături să fi primit, cuvinte de ocară

N-ar fi putut atât de mult ca să mă doară...

Da, știu că vocea rațiunii n-am vrut s-o ascult! 

În locul realității într-o himeră eu m-am complăcut. 

Și mi-a plăcut! 

Iar acum doare și mai mult... 

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVII)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVII)

Ce cotă o avea la jocul de noroc al vieții

Afecțiunea dumneavoastră s-o obțin?

O cotă uriașă, produsă de neprevăzutul sorții!

Iar să câștig aceasta, norocul mi-e puțin.

Nu unu la o mie, ci dintre milioane:

Atât de grea e șansa să-mi realizez eu visul

Ca dintre milioane s-ajung a-ți fi iubitul...

Dar cotele spun drept și vieții sunt jaloane. 

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVI)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVI)

Floare de pe strada cu nume de floare,

Perlă culeasă cu grijă din mare,

Zâmbet ce larg îl arată spre soare:

Femeia de inimi cuceritoare!

Făcută mereu să strălucească,

Priviri înspre ea să se oprească

Și patimi în inimi continuu să crească...

Că o iubesc? E reacția firească.

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XV)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XV)

Aș vrea să găsesc acele cuvinte

Pline de forță, să dea tot din cale,

Tot ce-i obstacol spre miezul inimii tale

Și prin ele să-ți spun și ce inima-mi simte.

Să spumege foc, emoții și urlet,

Răsunet să aibă, să fie un tunet

Și trăznet să fie, fulger să iasă

Când îți transmit cât ești de frumoasă! 

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIV)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIV)

Mă-ntreb și eu cum am tupeul

Mesaje ca acestea să-ți trimit?

Se vede clar că sunt țâcnit

Dar și că muza care-mi ești sporește zelul.

Și să mă ierți de-ți par cicălitor

Și că-ți răpesc, prin ele, timpul prețios.

Nu pot să tac când văd în tine ce-i frumos,

Iar ce-i frumos sporește-al dragostei fior. 

Donkeypapuas