duminică, 17 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XIII)

Strigăte spre nicăieri (XIII)

Cât de ușor se-aruncă eșecul către alții,
Tot acuzăm părinți și rude, trecute generații.
Necazul ce-i în viață respingem că-i al nost'.
Îl aruncăm degrabă asupra vreunui fost.

Primit-am sfaturi bune? Le aruncăm pe jos
Și acuzăm străbunii că n-au gândit frumos;
În îndrumări de viață vedem doar că-i "impus"
Și preferăm s-ascundem oftatul cui le-a spus.

Că nu vin din trufie ăst sfaturi refuzate,
Ci multe-și au izvorul în simpla BUNĂTATE.

N-o căuta la Osho, la alți de-același soi.
La ei ce-i ban contează iar restul e gunoi.

Donkeypapuas

sâmbătă, 16 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XII)

Strigăte spre nicăieri (XII)

Cu ce te-am supărat atât de tare
De m-am trezit cu o banare?
Așa repulsie stârnesc eu oare?

Atât de rău ce am făcut?
Ce am scris oare și nu ți-a plăcut?
Cu ce blestemății oi fi eu cunoscut?

Diplomații cu mine? Egal sinceritate;
Franchețea foarte-adesea aduce libertate.
Sunt sincer și la rându-mi prefer onestitate.

Că deranjez? O știu! Puteai să spui:
"Mai lasă-mă în pace. Aduci necazuri LUI."

Și nu călcam în străchini... Și nici dureri de cap...
Sinceritatea este un bun și amar hap.

Donkeypapuas 

vineri, 15 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XI)

Strigăte spre nicăieri (XI)

Nu-s ochii tăi cei din pictură, 
Chiar de tabloul îți este dedicat,
Și chiar de artistul chinuitu-s-a și-a desenat
Proporții și detalii cu-asupra de măsură.

Dar ochii nu-s! Ai ochii melancolici
Precum cei de puștoaică, din clasa-ntâi primară...
Să nu condamni zugravul. N-a sesizat greșeală.
Dar nu știa că ochii melancoliei îi sunt paznici.

Am intuit dar eu ce-ascund ăști doi sub zâmbitoarea față:
Tu vrei să fii iubită. Da,! Iubită și Iubită-n astă viață.

Donkeypapuas 

joi, 14 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (X)

Strigăte spre nicăieri (X)

Nu te juca cu taine de neînțeles,
Nici nu lăsa pe alții pe dește să te joace.
Semnificații poți afla, de dai de vreun ALES,
Farsorii-n schimb doar mintea o să-ți toace;

Și portofelul să-l golească-ncet
Cu fiecare minuțel care tot trece...
Pretind că au acces la MARELE SECRET
Iar conștiința, cică, le-ar depăși nivelul zece,

Ba chiar o sută! Eonul lor, se știe,
Nu-i orișicare. Atinge chiar "O MIE"!
Iar tot ce ai în buzunarul tău mundan, ei sug
În timp ce minciunele și brașoave-ndrug.

Tu faci ce vrei, mă poți bana oricând, 
Cândva o să mă crezi, că-i mai târziu sau mai curând.

Donkeypapuas

marți, 12 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (IX)

Strigăte spre nicăieri (IX)

Mi-e dor de măzgâlelile din miez de noapte
Pe care tu cândva le-ai scris;
Le-am deslușit drept stranii șoapte
Ce transmiteau, fără să vrei, câte un vis.

Găseam acolo, încifrate, amintiri
Pe care, dintre cititori, doar eu îmi pare
Le decodam. Nu le-ai mai pus. Din frică, oare?
E oare slăbiciune să părtășești trăiri?

În lume lași ca să se vadă
Doar sclipiri mici din partea care-i... fadă!
Dar eu prin tine văd și-mi pare clar:
Zăgazuri pui la suflet așadar.

Donkeypapuas

sâmbătă, 9 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (VIII)

Strigăte spre nicăieri (VIII)

Am îndrăznit să-ți spun că te iubesc
În lumea plină de ai tăi admiratori,
Mă crezi nebun că acest lucru îndrăznesc!
Însă să știi, nu-s parte dintre "prădători".

Mă crezi nebun și că-ndrăznesc să-ți scriu
În lumea unde mincinoși-s la putere.;
Un lucru sigur însă știu:
Că fac ceea ce inima îmi cere.

Și de-ndrăznesc să fac un lucru care
Te stânjenește și ai vrea să tac,
Mai bine spune-mi asta. Și poate-ți fac pe plac,
Și mă opresc - nebun. Dar să mă crezi că doare.

Donkeypapuas

marți, 5 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (VII)

Strigăte spre nicăieri (VII)

E noaptea-n care te visez. O vreau!
Și o doresc cu patimă... Cu-nverșunare...
În vise să te văd chiar de amărăciunea-mi beau
Căci inima-mi se umple de vise. Și de disperare.

În vis să te zăresc măcar de-i o clipită
Și aș spera atunci că TU mi-ești drept ursită, 
Și-n taina nopții c-o clipă mă dezmierzi...
Și îmi doresc mai rău: să te visez că mă visezi!

Donkeypapuas