joi, 31 mai 2012

De ce este incomod Mircea Dogaru? Pentru că dă de pământ cu aberaţiile dacomane!

Ceea ce veţi găsi în interviul următor (preluat de pe site-ul http://www.mocanescu.me/content/un-interviu-cu-mircea-dogaru) auzisem rostit şi în emisiuni televizate. De aceea la sfârşit veţi afla şi două clipuri preluate de pe Youtube. "Dacomanii" - autorii cu teorii rasiste şi neonaziste ai unui "documentar istoric", zic ei, fac spume la gură când aud de numele istoricului miltar. Curios, şi "europeniştii" sar imediat la auzul aceluiaş nume şi-i pun eticheta rapid: "protocronist". La rândul lor, "tradiţionaliştii" sunt mefienţi şi ei şi recurg la acelaşi epitet. Însuşi preşedintele Băsescu a aruncat imediat cu piatra demagogiei sale, dar la dânsul sub forma de "propagandist" şi "membru al Comitetului Politic Superior". 

 

Cum de această ură uneşte părţi atât de vocal diferenţiate? La mijloc cred că se găseşte aceea şi politică antiromânească, de distrugere din interior a Românităţii, a introducerii prin mijloace insidioase a unor idei ce caută şubrezirea dentităţii şi distrugerea a înseşi stataităţii româneşti, atâta câtă a mai rămas.


Merită citit acest interviu. Spulberă multe idei despre "protocronism" (cu toate că Edgar Papu avea altceva în minte atunci când lansase termenul). Afirmă nişte scopuri geopolitice care s-ar afla în spatele scornelilor. Şi se aruncă o lumină nouă şi asupra posibilelor motivaţii reale ale publicităţii intensive care se face în anumite medii pretinsului material istorico-genetic scornit de adepţii lui Napoleon Săvescu.


Îmi pare rău că intervievatorul nu a avut grija de a folosi diacriticele. S-ar fi putut evita nişte nelămuriri şi confuzii ce se produc la citirea textului. Se pomeneşte în text de un ligău de-al lui Ilie Ceauşescu. Din postarea video reiese că ar fi Alex Mihai Stoenescu. Generalul amintit că s-ar fi alăturat ideilor Curuţiene nu este altcineva decât fostul Şef al Marelui Stat Major, care la un moment dat visa autonomii ţigăneşti în Oltenia.


Colonelul în rezervă Mircea Dogaru are greşelile lui, vehemenţele care pot irita. Dar mai bine apelezi la informaţii furnaizate de un astfel de om, decât la abureli şi scorneli trâmbiţate de mii de găgăuţi.


Dan Mocănescu:

Un interviu cu Mircea Dogaru

  Mircea Dogaru, cunoscut istoric si publicist militar, s-a nascut la 30 ianuarie 1955 la Targu-Mures. A absolvit cursurile Facultatii de Istorie-Filosofie din Bucuresti in 1979, fiind repartizat profesor la Liceul nr. 13 din Capitala. In acelasi an paraseste invatamintul pentru cercetare, devenind cercetator-stiintific la Institutul de Istorie si Teorie Militara (1979-1999), specialitatea "Istorie militara antica, medievala si arheologie". Specializat in istoria UE la Institutul Francez (1997) si in Politici de aparare NATO in Canada (1998). Este doctor in istorie militara din 1994. In publicistica a luat premiul pentru debut in 1984, devenind membru al UZP din 1999. Este, din 2002, profesor asociat la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universitatii Craiova.

Participant cu comunicari de specialitate la zeci de colocvii si congrese interne si internationale, este coautor al 34 de volume de istorie militara. A publicat circa 100 de studii si 9 carti de autor intre care: "De la Esculeu la Alba-Iulia" (Amco-Press, 1993), "Dracula. Mit si realitate" (Ianus, 1994), "Muntele si miracolul romanesc" (Globus, 1995), "Dracula. Imparatul Rasaritului" (Globus, 1995), "History al the Rumanians. From the Origines to the Modern Age" (Amco-Press, 1996), "Batalia pentru Hungaria" (Regall, 2002), "Necunoscutii Horia, Closca si Crisan" (Glycon, 2003).

Ca publicist, a semnat, din 1985 cind a luat premiul pentru debut si pina astazi, peste 1.600 de articole in 82 de publicatii din tara si din strainatate. Se declara adversar al "isteriei dacice" din 1983, fiind pus sub ancheta in 1989 ca "tradator al istoriografiei nationale" de catre Ilie Ceasescu pentru "vina" de a nu accepta ca acum 50.000 de ani dacii aveau 17,5 m inaltime, vorbeau romana literara, inventasera scrisul, roata, focul, intr-un cuvint civilizatia dintre Atlantic si Urali, devenind crestini cu mult inaintea nasterii Mintuitorului. Salvat de revolutie, a ramas un adversar neimpacat al amatorismului si falsului in istorie, pe care le considera manifestari agresive si periculoase ale inculturii si alienarii", avind sorgintea in opera istoricului ideolog al "Ungariei Sfintului Stefan" - Hunfalvi Pál (Paul Hunsdorffer), inspiratorul lui Nicolae Densusianu.

I.In ce context considerati ca au aparut teoriile protocroniste? 

Cele ce urmeaza reprezinta o opinie proprie, o ipoteza bazata pe observatii personale. Ca cercetator in domeniul istoriei si analist eu consider ca in epoca pregatirii intensive a revolutiilor mai mult sau mai putin spontane, in Europa central-rasariteana, de care Rusia avea atita nevoie, ca perdea de fum, in contextul schimbarii sistemului sau socio-economic si birocratic sclerozat, adica la sfirsitul anilor ’70 si in intregul deceniu IX al veacului trecut, valul declinului programat a atins, in tarile vizate, nu numai domeniile: economic, administrativ, social, politic, sanatate, invatamint, ci si domeniul constiintei nationale, bulversata prin agresarea istoriei, coloana vertebrala a constiintei de sine, pentru un popor. Pe coordonatele nationalismului socialist, exacerbat pina dincolo de limitele bunului simt, au aparut, dovada a existentei unui centru unic de conceptie si difuzare, teorii protocronise identice in Romania, Ungaria, Bulgaria etc., despre puritatea popoarelor... dac, magara, mosh ori eneit si a asa-zisului popor ucrainean (marginean) in spatiul etnogenetic romanesc, cu zeci, sute sau milioane de ani inaintea aparitiei lui Homo Sapiens, maimutele antropoide sarind din craca in craca si recitind in limbile literare romana, ungara, bulgara, ucraineana s.a. Si toate aveau... 3, 15, 17 m inaltime pentru ca cel mai mare pitic din lume nu mai era cel sovietic, cinstea de a-l avea printre stramosi fiind revendicata de romani, unguri, bulgari, ucraineni s.a. Autogratulindu-se cu titlul de patrioti, mii de intelectuali, produse de serie ale partidelor comuniste, fara vreo legatura cu cercetarea de specialitate, in primul rind, ingineri, medici, avocati, profesori, ofiteri, poeti etc., plafonati in propriile meserii, au devenit peste noapte specialisti in istorie si lingvistica. Dar si citiva istorici specializati in istoria miscarii muncitoresti si a partidelor comuniste s-au reorientat spre comuna primitiva pentru a cauta, probabil, izvoarele dintii ale comunismului. Bizar, cel putin la noi, este faptul ca indivizii apartineau mai toti nationalitatilor conlocuitoare, ceea ce ar putea duce cu gindul la ipoteza ca nu numai excesul de zel neo-bolsevic ii mina in lupta pentru negarea etnogenezei romanilor.

II.Considerati, asadar, ca reprezentantii acestui curent sint, in general, nespecialisti?

Evident, pentru ca numai niste nespecialisti puteau proclama, cu aplombul habarnavistului, egalitatea dintre popoarele vechi, preromane, si cele noi, moderne, ale Europei, respingind etnogeneza ca fenomen istoric comun tuturor regiunilor Lumii Vechi si Noi, declarind ca dacii, adica romanii, poporul magara, adica ungurii, poporul eneit, adica bulgarii s.c.l. ar fi inventat focul, roata, scrisul etc., intr-un cuvint civilizatia, ba si crestinismul inainte de Iisus, daca nu cumva Iisus insusi nu ar fi fost in realitate... roman, ungur, bulgar etc.

Cei care se lasa sedusi de aceste enormitati sint, in general, ori fosti activisti de partid ori medici, ingineri, poeti, scriitori, avocati etc. cei au ca hobby istoria. Sint chiar si absolventi de istorie printre ei, in general nespecialisti in domeniul istoriei vechi si stravechi, oameni care, dupa o cariera de 40-50 de ani in domeniul istoriei moderne sau al miscarii muncitoresti, s-au trezit peste noapte dind sentinte asupra neoliticului si operind cu notiuni actuale (exemplu NATIUNE) in epoca in care hominizii inca nu se desprinsesera total de stramosul comun cu maimuta. In istoriografie este ca si in medicina: cind te doare o masea te duci la stomatolog nu la pediatru sau mamos... Te intereseaza Decebal... te duci la un specialist in istoria traco-dacilor nu la un biograf al lui Tudor Vladimirescu sau al lui Nicolae Ceausescu. Cu atit mai mult nu te duci la un om care s-a pregatit ca silvicultor, medic, avocat sau care se pretinde poet.

III.Cum de au prins aceste teorii si cum de mai au inca aderenti la populatia care nu detine informatii istorice de specialitate?

Pe fondul agravarii progresive si dirijate a calitatii vietii din statele respective si a degradarii programate a culturii generale insusite de tinerele generatii in procesul educational, absurditatile in chestiune au prins, omul de rind refugiindu-se cu frenezie din realitatea tot mai greu de suportat, intr-un trecut himeric in care era... CINEVA! Eventual... buricul Pamintului! Baza viitoarelor isme adica nationalisme, regionalisme, sectarisme, patrotisme, locale, care aveau sa devina operante in faza a doua, postrevolutionara, era astfel creata! Totul in interesul marilor puteri industrial-financiare care au investit in revolutiile spontane si in schimbarea de sistem, pe de o parte pentru a iesi din criza pe spinarea populatiei fostelor state socialiste, pe de alta pentru a-si relansa profitul pe seama accederii pe nimic la resursele inca neexploatate si la mina de lucru ieftina din respectivele state. Stimulind orgoliile locale, ismele erau menite, in faza a doua, sa netezeasca actiunea, in interesul Uniunii Europene de expresie germana, pe baza principiului enuntat de Leopold Kohr Tot ce este mic este minunat! Adica minunat este un stat de circa 10 milioane de locuitori, care poate fi usor organizat, ca un SRL, vindut, cumparat, condus, exploatat! Intrind in vigoare, pe de-o parte, notiunea de natiune culturala (spirituala), bazata nu pe etnie, ci pe religie, care poate exista si in absenta frontierelor si statului (Francois Mitterand), iar pe de alta parte, dreptul minoritatilor pe post de berbece care sa sparga zidul majoritatii, poporul ceh a fost spart deja (si deocamdata) in doua natiuni spirituale iar cel slavon in 6, Cehoslovacia si Iugoslavia incetindu-si existenta. Cu atit mai usor cu cit fabricatele teorii istoriciste si-au facut datoria, lasindu-i pe oameni in intreaga regiune a Europei Central-Rasaritene fara identitate nationala reala. Cu exceptia specialistilor autentici, nimeni nu mai stie exact cine este! Dar fiecare este... nu liber, ci stimulat sa viseze si sa-si exprime cu violenta visul care-l indeparteaza de realitatea cotidiana si milenara. Pina la totala macinare reciproca si la dezintegrarea realitatii in scopul construirii uneia noi, contrafacute, exprimata prin topirea tuturor ismelor in cea finala, globalizanta, a tuturor etniilor intr-o singura natiune, cea europeana, de consumatori si a tuturor religiilor intr-una singura, doar aparent crestina, de ascultatori!

IV.Cine ar putea fi considerati parintii acestui protocronism in spatiul romanesc?

Imbracata in haina patriotismului exacerbat si urmarind, prin manipularea in orb a agentilor din teren, nu numai spargerea unitatii statului, ci a insasi unitatii poporului roman, cultivata pentru visatori, in scopul crearii pepinierei viitoarelor cadre, in cenaclul Deceneu, isteria dacica, deosebit de violenta la inceputul anilor ’80 a actionat in Romania pe 2 cai, incercind sa penetreze de sus in jos: 1) pe linia partidului, prin grupul de la ISISP (Institutul de Stiinte Istorice si Social-Politice de pe linga CC al PCR), din jurul specialistului Ion Popescu Puturi, cel care ii legitima lui Nicolae Ceausescu imaginea de revolutionar si 2) pe linie militara, prin conducerile Centrului de Studii si Cercetari de Istorie si Teorie Militara si ale Editurii Militare, prin grupul de specialisti gravitind in jurul celui mai mare istoric in iata, Ilie Ceausescu (Seful Consiliului Politic Superior al Armatei si frate al dictatorului). Promotori? Expertii in miscarea muncitoreasca si in istoria PCR (inclusiv in armata) Nicolae Copoiu, Augustin Deac si respectiv cel pe care istoricii militari il numesc geniul rau al lui Ilie Ceausescu. In lumea arheologilor si a specialistilor in istorie veche a Romaniei, a incercat sa tulbure apele Viorica Enachiuc (Mihai), iar in si din strainatate celebrul Iosif Constantin Dragan, pentru care dacii, tracii si romanii sint totuna. O mare contributie a avut-o la Luceafarul fostul poet Ion Gheorghe.

Linia de partid fundamentalista, privindu-i pe romani ca pe niste jefuitori imperialisti a exclus cu totul romanizarea, mergind pina la a sustine, in numele apostolului declarat, Nicolae Densusianu, ca dacii i-au invatat latina pe romani, ca in urma cu 50.000 de ani se vorbea (De catre cine? De catre neanderthalieni?) limba lui Eminescu etc. Ba ca totul sa fie mai cu mot, Partidul Comunist Roman = Dac isi tragea radacinile de la Horea, Closca si Crisan! Linia militara, unde s-a intimpinat mai multa rezistenta din partea specialistilor autentici, in ciuda zelului coloneilor politruci de a fi pe placul Sefului, a acreditat doar ideea ca romanii sint dacii care ar fi preluat de la romani numai limba (teorie strecurata sub semnatura lui Ilie Ceausescu in capodopera - Transilvania, stravechi pamint romanesc).

V.Cum au reactionat istoricii profesionisti in momentul in care aceste teorii au fost promovate?

Reactia istoricilor a fost prompta! Nebunii care cereau catedra de limba daca la Cluj sau schimbarea numelui Romaniei in Dacia si al PCR in Partidul Comunist Dac au fost trimisi de institute la plimbare dar, cum cadeau ca ploaia, via Ilie Ceasescu peste capul istoricilor militari, acestia au intrat in campanie sustinind in armata, scoli, cluburi ale tineretului etc. sute de expuneri care incepeau cu cliseul: Tovarasi! Nu a existat niciodata un popor dac! Poporul se chema trac, dac fiind o denumire locala pentru tracii din Banat, Vestul Olteniei si Hateg! Tot asa, nu a existat un popor roman in sensul etnic actual! Roman insemna cetatean, om liber. Civis romanus natus dacus scrie pe pietrele funerare! Care nu era roman, conform Constitutiei Antoniniene era sclav! Si au incercat tot ei, istoricii militari, sa atraga atentia ca teoria conform careia romanul este dacul care vorbeste latineste creeaza la 275 urmatoarea realitate etnica:
1) daci in teoriile zise libere;
2) romani la sud de Brazda lui Novac
3) romani in fosta mica Dacie a lui Decebal.

Ca se exclud din aria etnogenezei nu numai toate teritoriile romanesti ramase in afara fruntariilor Romaniei actuale, ci si 3/4 din cele situate in interior. Ca se alimenteaza teza ruseasca a moldovenismului, din dacii liberi, inca atestati in veacul IV (deci alaturi de... români) si slavi, rusii urmind a declara ca s-a nascut un nou popor, moldovenesc, romanizat prin descalecat, in veacul XIV si care, odata proclamat ca atare, isi va reclama libertatea intre Nistru si Carpatii Orientali! Mai mult, ca se alimenteaza tezele roesleriene in sensul ca, daca dacii vorbitori de latina sint romanii, inseamna ca la 275 s-ar fi retras din Dacii nu românii cum sustin ungurii, ci de-a dreptul romanii, Aurelian insusi si cea mai mare parte a militarilor din bazinul Dunarii devenind, ca bastinasi vorbitori de latina..., romani! Din pacate, istoricii militari au trecut pe linga sansa de a-l convinge pe Ilie Ceausescu sa-si vada de treburile lui, in anii 1986-1987, cind la Moscova aparuse o Istorie moderna a Europei si a celor doua Americi care identifica pe teritoriul Romaniei trei popoare inrudite dar evident distincte: 1) roman in Oltenia, Banat si Hateg, provenit din dacii care au invatat latina; 2) moldovean in Moldova, ca rezultat al unei etnogeneze geto-slave in veacurile IV-V, descalecat de romani in veacul XIV, deznationalizat si care trebuie sa revina la matca... slava si 3) vlah, venit, spre deliciul revizionistilor unguri, nu se stie cind din Balcani si infiltrat in Transilvania. Toate aberatiile erau argumente prin ample citate din Ilie Ceausescu (Transilvania. Stravechi pamint romanesc si alte Opere confectionate de grupul care il manipula pe fratele lui Ceausescu Istoria militara a poporului roman vol. I (Editura Militara, Bucuresti, 1984) realizat la CSCITM de catre istoricii militari, cu concursul specialistilor autentici, academicieni, cercetatori, profesori universitari si arheologi din toata tara si rescris la Editura Militara astfel incit din textele initiale, nemodificate, au ramas doar... numele autorilor, care s-au dezis in corpore de ceea ce a reiesit ca semneaza!

Raportul sinteza privind volumul sovieticilor, cu ample referiri la materiale similare aparute in toate statele lagarului socialist, nu numai in Ungaria, nu a ajuns insa niciodata la Ilie Ceausescu, care a aflat de existenta lui si l-a cerut pe cai... neoficiale, luni de zile. Cu aceasta ocazie a aflat insa cu surprindere ca istoricilor militari li se ridicau manuscrisele pentru a nu ramine vreo urma din ceea ce produceau cu adevarat si a se putea inainta conducerii armatei doar ceea ce trebuia! Si pentru ca nu scriau pe linie, ba mai ieseau la ministru si cu rapoarte in care il acuzau pe Ilie Ceausescu de tradare inconstienta de tara si pe cei din grupul sau de adulatori, de implicare in ceva ce urma sa se soldeze cu dezintegrarea Romaniei, au sfirsit prin a fi indepartati, unul cite unul din cercetare, incepind cu celebrul colonel Al. Gh. Savu si terminind cu cel mai mic in virsta si grad pe atunci, adica cel care raspunde acestor intrebari, detasat in economie in 1988 si declarat Tradator al istoriografiei nationale! in ancheta CI, la 24 noiembrie 1989. Razboiul psihologic impotriva Romaniei si nu a regimului care deja sucombase, fiind mentinut artificial prin respiratie Bush-á-Bush, cu toate conotatiile sale imagologice, se apropia de faza finala a revolutiei spontane! Iata de ce, a doua zi dupa declansarea acesteia, istoricii militari au dat un comunicat la TvRL, anatemizind Grupul si atragind atentia ca patriotardismul (fatul monstruos rezultat din imperecherea orgoliului national cu lipsa de cunoastere) este nu numai dusmanul ADEVARULUI, ci si al PATRIOTISMULUI!

VI.Ce s-a intimplat cu aceste teorii dupa 1989?

Deschiderea de la inceputul anilor ’90 a trezit sperante istoricilor romani carora li se refuzase in numele partidului pina si dreptul cel mai elementar - dreptul la ipoteza ca instrument de lucru (Un caz de-a dreptul hilar declansat de arivistii de partid fiind scandalul Mircea cel Mare - Rovine din 1986) si a dus, pe moment, la indepartarea din atentia opiniei publice a patriotarzilor manipulati. Dar orbecaiala programata a fragilei noastre democratii si saracirea pina la limita suportabilitatii, tot programata, a populatiei au redeschis terenul pentru reluarea ofensivei impotriva numelui de ROMAN. Nu numai ca vechiul centru rasaritean s-a reactivat, dar si Occidentului i-a placut ideea pentru ca ultimii romani in viata - romanii, urmasii si mostenitorii directi ai celor care au construit cindva Europa unita, nu puteau fi invitati sa intre in Casa Comuna a Europei, care le apartinea de drept si asupra careia puteau emite pretentii, lasindu-i fara drept de replica pe urmasii barbarilor, de 1500 de ani erijati in stapini. Asa s-a nascut diversiunea rroma, tiganii fiind stimulati sa-si zica romi (rromi) pe motiv ca au intrat in Europa dupa 1352, in urma raziilor otomane, prin Rumelia sau Rum Ili (Romania) tot asa cum, revarsindu-se un veac mai tirziu asupra Frantei din Bohemia, li s-a spus si inca li se mai spune boemienii, chiar daca nu le curge singe cehesc prin vene! In aceeasi masura, unor romani mai slabi de inger li s-a sugerat ca ar cam fi cazul sa-si schimbe numele pentru ca Romania sau romana sa nu se confunde cu romii si romanes. Adica pagubasul sa-i dea hotului care i-a jefuit casa si actul de proprietate, ca sa stim o treaba! C-asa-i in democratie! Pe fond s-au reactivat patriotii-daci, cetateni onesti, cu vocatia scrisului dar fara prea multa stiinta de carte in domeniu, gen Pavel Corut si Geo Stroe, ex-ofiteri, Ion Gheorghe - ex-poet, Pavel Lazar Tonciulescu, absolvent de liceu, medicul american Napolen Savescu si alti domni cu sau fara grade din jurul revistei Getica, intemeind Academii, organizind congrese si alte reuniuni - parastas pentru Neamul Romanesc si indemindu-i pe cei slabi de minte si de inger sa se declare daci la ultimul recensamint din 2002!

Ba si dintre aromani s-a ridicat unul mai cu mot, Karaghiaur, care-si zice cuman si a inceput sa caftaneasca baroni si conti printre intelectualii subtiri, fara a reusi insa sa-si atraga simpatia istoricilor Dan BERINDEI si Stefan GOROVEI sau a generalului Ion COMAN (daca tot e sa ne aducem aminte de cumani si de mostenirea pe care ne-au lasat-o disparind, in onomastica nu numai in toponimie, hidronimie si vocabular). El este insa un caz singular, deoarece aromanii s-au simtit atrasi de tezele batrinului silvicultor Vasile Barba de la Freiburg, conform carora ei ar fi altceva decit romanii si anume poporul... vlah. De parca nu ne-ar fi zis intotdeauna vlahi, strainii si noua, romanilor nord-dunareni! Ba unii ne mai numesc si astazi, in propria noastra tara, budos olahok! Ca alt popor romanic, diferit de italieni si romani, vlahii ar fi deci minoritate in Romania, trebuind sa se bucure de drepturi ba chiar de autonomie... teritoriala!

Cel mai mult a progresat insa moldovenismul, devenit intre timp doctrina politica a coalitiei la putere in Romania de est sau asa-zisa Republica Moldova. Dupa ce au fost infrinte in Transnistria de catre romanii care nu mai simt romaneste, gen Chitac, Maracuta, Caraman, repliindu-se pe Nistru la inceputul ultimului deceniu al mileniului II, romanitatea este amenintata astazi sa dispara intre Prut si Nistru, sub presiunea ruseasca, exercitata prin fratii nostri risipiti de teapa lui Voronim. Si ca bomboana sa fie pusa pe coliva Neamului Romanesc, a aparut un partid moldovenesc pe teritoriul Romaniei si o partida (Liga) Transilvania-Banat in mijlocul Tarii, a unei autoproclamate elite care gindeste cu foalele si in numele careia un lider de carton cerea la 22 noiembrie 2002, la Bruxelles, sprijin international pentru salvarea limbii transilvane, proclamind astfel, implicit, existenta unui popor... transilvan.

Moldoveni, transilvaneni, vlahi, daci, cumani etc... se pare ca, la inceput de mileniu III, nimeni nu mai este sau nu mai vrea sa fie... ROMAN! Tot ce este mic este minunat! Principiul Kohr actioneaza asadar, dupa distrugerea Cehoslovaciei si Iugoslaviei, din plin si in Romania! Cit de curind vom vorbi, poate, de existenta popoarelor gorjean, muresean, osan, ilfovean, bucurestean sau, de ce nu, ferentarian, pantelimonian, caleagrivitean etc.!

Iata motivele pentru care, cind un mare general, ajuns pentru o scurta perioada de timp in fruntea ostirii, astazi presedintele unui partid national, ne-a declarat verde in fata ca se simte sedus de teoriile prietenului sau Pavel Corut, am decis sa reluam lupta pentru adevar si, in sute de articole, comunicari, emisiuni tv sau, atita timp cit ni s-a permis, cicluri de emisiuni radio (Detectivi prin colb de cronici, Inorogul, Istoria, cea dintii carte a unei natii etc.), am incercat sa reasezam Istoria Neamului inhamata la carul drepturilor sale firesti, curatind-o de basnele impostorilor, dar si aparind-o de furia globalizatoare a parvenirii politice!

VII.Dar in scris, unde ati raspuns acestei teorii pe care o analizati si ridiculizati?

Dupa 1990, am publicat un serial in revista de istorie militara despre realuarea tezelor moldovenismului si in 1995 a aparut la Institutul National de Informatie un volum - Istoriografia in tranzitie - unde toti istoricii au luat atitudine. Capitolul semnat de mine prezinta in sinteza toate aceste aberatii si istoricul lor. Mai am in pregatire o carte, care se va numi Poporul de imparati din tara nimanui mergind pe ideea ca tot ceea ce traim ni se datoreaza, ca noi sintem de vina si nimeni altcineva pentru modul in care nu stim sa ne urmarim interesul national, ca patriotardismul este calea sigura spre autodistrugere, spre distrugerea constiintei nationale, si spre indepartarea generatiilor tinere nu numai de adevar, dar si de inaintasi.

VIII.V-am auzit dind exemple interesante, interesante pentru ca suna romaneste, din Lituania. Care este explicatia si legatura cu subiectul de fata?

Tuturor autorilor de texte halucinante, care fac inconstient jocul unor interese straine, refugiindu-se intr-un trecut inexistent, cu mii de ani inainte de aparitia lui homo sapiens, tuturor celor care declara ca stramosii nostri daci i-ar fi invatat latina pe romani, le recomand sa-i gaseasca pe stramosii nostri nu la Roma, ci in... Lituania, intrucit exista citeva probe care nu pot fi contestate: de exemplu, Traian s-a deplasat de la Berzobis la Aizis. Berzobis in limba tracilor a devenit Berzovia in vremea romanilor si Birzava in vremea rominilor, care i-au spus riului respectiv si Repede la izvoare, ceea ce denota ca limba vechilor traci facea parte din grupul satem al limbilor europene, fiind foarte apropiat de limba vechilor slavi si a vechilor persani. In ceea ce priveste limba latina, facea parte ca si limba celta, ca si limba vechilor germanici, ca si greaca din grupul kentum, deci erau diferite familiile lingvistice. Mai mult decit atit, in Lituania, zeul pamintului pina in secolul 14 a fost Zemelkus.

La traci, a fost Zamolxis. La slavi, pamintul este zemlia si in ziua de astazi, in timp ce la romani zeul a fost Jupiter. Noi avem doina, lituanienii au daina, noi avem riul Alutus-Olt, lituanienii au Aluta si in ziua de astazi, Lituania se numeste, de fapt, Litva, Tara de piatra, noi am avut o Litva si un Litovoi, duce al Tarii de piatra, care piatra nu poate fi alta decit Carpatul pentru lituanieni. Lituanienii au si azi un orasel care reprezinta un fel de Mecca a lor din punct de vedere al traditiei si care se numeste si astazi, dupa 2000 de ani, Trake, orasul tracilor. Deci cine vrea sa-si caute stramosii traci sa se duc in Lituania si sa vada daca intelege limba.

Ceea ce vreau sa subliniez este ca apartenenta noastra la civilizatia aceasta a bazinului mediteranean de expresie latina ne-a facut sa rezistam in momentul in care am fost inconjurati de mareea slavo-asiatica, sa rezistam ca romani la inceput, ca romanici, apoi ca romani. Deci conotatia etnica si-a capatat-o termenul de roman prin noi, in momentul in care, o data cu aparitia culturii unitare Dridu, am devenit romani, popor crestin si neolatin, daca vreti, cel mai autentic mostenitor al vechii civilizatii romane, al vechii civilizatii europene in aceasta parte a lumii. Este motivul pentru care s-a incercat intotdeauna a fi minimalizati; noi sintem stramosii celor care au construit Europa unita si care astazi in mod absurd sintem invitati in casa stramosilor nostri. Sintem cei mai indreptatiti sa revendicam mostenirea romana, pe care nu numai ca am preluat-o, am si raspindit-o. Sintem in aceasta parte a Europei creatori de popoare, de cultura si de civilizatie. Este motivul pentru care se practica in domeniul politico-ideologic si doctrinar o adevarata ofensiva impotriva numelui de roman, impotriva calitatii de roman, ofensiva pe care o poarta cu succes toti acesti patriotarzi care se viseaza daci, vlahi, cumani si mai stiu eu ce fel de aborigeni neolitici si care nu vor sa studieze izvoarele noastre documentare. Ei se trag dintr-o Tartarie imaginara, unde s-au descoperit trei tablite cu pictograme, tablitele respective putind fi foarte bine niste falsuri. Inca n-a fost demonstrat ca sint autentice si nu le vad nici un fel de relevanta in ceea ce priveste apartenenta la traci, care apar mult mai tirziu, cu atit mai mult la romani. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca te duci in Irakul de astazi, dai cu calciiul in pamint si sar sute de tablite;



miercuri, 30 mai 2012

Alegeţi Donkeypapuas!

Pupa-v-aş eu tălpile, dacă tot intraţi pe blogul ista al meu şi vă pierdeţi timpul p-aci, hai, rogu-vă, să daţi un minut raită şi pe http://blogatu.ro/2012/05/concurs-blogul-saptamanii-sondaj-si-comentarii-de-sustinere-5.html ca să-mi daţi un vot de susţinere.

E foarte simplu: daţi click pe link; ajungeţi pe pagina de care v-am spus, bifaţi Donkeypapuas şi apoi vă duceţi jooooos, frumuşel, apoi apăsaţi VOTE: Şi gata! Nici măcar un minut. Hai, măi, că n-aveţi nimic de pierdut. Spre diferenţă de alegerile alea unde vă mint toţi.

O să mi se facă şi mie puţină reclamă gratuită, poate urcă şi blogul în audienţă...

marți, 29 mai 2012

Un răspuns antimanelistic

Acest postare de blog este răspunsul dat unui articol pe care îl puteţi citi aici: ana-lavinia.blogspot.com/2012/05/anti-manelismul-o-forma-de-rasism.html

"Două vorbe, trei minciuni" - cam aşa poate fi caracterizat articolul dumneavoastră.

În primul rând confundaţi maneaua cu manelele. Cam aşa fac şi maneliştii cei deveniţi peste noapte antimanelişti: consideră manea orice are ritm oriental.

În al doilea rând orice preluare onestă se numeşte "cover". Dacă nu este onestă, atunci se numeşte "plagiat". Cazul cel mai celebru este tocmai melodia de care aţi pomenit, "De ce mă minţi", care aparţine Despinei Vandi. Ce ne facem în cazul în care ne lovim de preluări redate de afoni? În cazul acesta ultim putem vorbi de "manele".

Un caz. Guţă mustăciosul. Pus într-o emisiune să reproducă o secvenţă din "Trecea fanfara militară". Ceva mai hidos şi hilar nu am auzit. Semn că individul este complet lipsit de ureche. Tot de la această lipsă provin şi acele zbierete jenante care te fac să iei din sala unde se produce vreo nuntă. Muzicalitatea la specimenele astea lipseşte total.

Nu ştiu cum vă faceţi dumneavoastră cumpărăturile (ori cel cu studiul despre care aţi vorbit) dar eu cumpăr în general de acolo de unde este mai ieftin şi de calitate. Nu importă dacă vânzătorul este român sau ţigan, el poate fi la fel de hoţ şi tâlhar. Vă rog să faceţi experimentul de a cumpăra brânză de la ţărăncile ce-ţi vând brânza în afara perimetrului pieţei Rahova din Bucureşti. Să n-aveţi nici o ândoială că vor încerca să vă înşele.

Cum s-ar fi desfăşurat planul lucrării dumneavoastră de doctorat pe vremea în care mediile erau efectiv suprasaturate de manele şi manelişti? În prima jumătate a anilor 2000, pe vremea în care picior de cântăreţ de muzică populară nu putea apărea la ProTV ori A1. Între timp balanţa se echilibrat, a apărut în plus şi valul euROdance-ului. A început să scoată capul la lumină şi adevărata muzică lăutărească, exilată ani şi ani în străinătate (la adevăratul Taraf al haiducilor mă refer - pentru că pe la noi se produc tot nişte jalnice replici care au furat o titulatură). Aştept să reânvie şi romanţa. Ori asta înseamnă că manelismul a cam fost trecut la colţ. Şi hop! Apar unii care, pentru că PIAŢA MUZICALĂ(ceea ce cere publicul cu adevărat) a aruncat acest avorton muzical în locul meritat, vin acum cu acuze de RASISM. Altceva n-aţi găsit?

PS: Nu am găsit secvenţa în care Guţă este paralel cu şlagărul lui Dan Spătaru. Dar am găsit o alta şi vă las să vă distraţi:

Lorine Zineb Noka Talhaoui, pardon, Loreen

Ia uite ce poate face
O echipă mult dibace
Din 2004 încoace!

Plagiatorul Mititel şi lucitorul Vizirel

S-au trezit şi gălăgioşii! Unu'i Mititel, altu-i bruneţel dar Vizirel. S-au trezit şi au început să dea lecţii. "Profesionalismul în muzică" - teza de doctorat a lui Liviu Mititelu; "Spiritualitatea românească reflectată de sânii Nicoletei Luciu", lucrare de masterat prezentată la Sorbona.

A uitat mititelu' ăsta de Mititelu cum a copiat el o melodia grecească, cum i-a pus un text românesc şi cum a ajuns astfel ca Daniela Gyorfi să dea explicaţii pentru că fusese pusă într-o situaţie penibilă! Se ducea EL să dea lecţii!!! Dar de ce mai sunt plătiţi mii de specialişti la TVR? Doar pentru pupinbăsism?

A uitat şi celălalt "bronzat" de l-am menţionat mai sus cum a jucat el numai şi numai în creaţii de autentic fior şi pură spiritualitate românească. Poftim? Telenovela este de origine latino-americană? Vai, cred că vă înşelaţi! Nu se poate ca acest stâlp al naţionalismului cultural românesc, care este Lucian Viziru, să fi jucat în asemeni producţii.

Şi de aceea cu dedicaţie pentru toţi bronzaţii, care este invidioşi că ei nu este sus, clipuri pentru vindecarea amneziei:



duminică, 27 mai 2012

Jumătatea plină a unui pahar pe care ni l-am vărsat singuri în poală

La câteva ore de la eşecul de la Eurovision, în plnă noapte, mă apuc să scriu câteva cuvinte despre ceea ce a fost pozitiv în prezenţa României acolo, la Baku.

În primul rând, pentru că s-au publicat punctajul obţinut în prima semifinală. L-am aflat de aici şi reprezintă rezultatul oficial afişat de către siteul Eurovision. Am avut al treilea punctaj în semifinală, după "melodia" bunicuţelor şi piesa Albaniei. În finală ne-am menţinut în faţa celorlalte ţări calificate din aceeaşi grupă cu excepţia Moldovei. Aceasta arată, încă o dată, că ceea ce ne-a anulat şansele a fost propria noastră ispravă din noaptea de vineri spre sâmbătă când am anulat şansa ca punctele juriului să fie în favoarea noastră.



În al doilea rând, s-a creat o bună propagandă unei piese româneşti ÎN STRĂINĂTATE. Dacă oportunitatea va fi folosită la maximum e posibil ca încă un nume de trupă (sau interpretă) românească să se alăture celor două care au acum succese în Europa şi nu numai. Adică vom scoate bani, valută forte, ca ţară.

Aşa cum au fost voturile, venite de la "căpşunari" sau diasporă - de parcă ceilalţi participanţi ar fi fost îngeraşi! - ne-am clasat în prima jumătate a finalei. Şi asta în ciuda lipsei de susţinere din partea juriului. Cu puncte mai puţine faţă de participanta de anul trecut (Hotel FM) am ocupat locuri mai sus în clasament. Asta şi în condiţiile în care concurenţa a fost calitativ mai ridicată. Nu la piesa Rusiei mă refer (o glumă nesărată a celor ce se ocupă de imaginea acestei ţări) ci la cele 10 melodii de o calitate ridicată, inclusiv a Suediei.

Felicitări, Loreen. Ne-ai scăpat de coşmarul babuştilor victorioase.

Despre lipsuri şi învăţăminte... Poate într-o altă postare. Poate.

Imnul României maltratat de britanici la meciul de box Bute - Froch

În urmă cu câteva minute, în deschiderea meciului dintre Bute şi Froch, imnul României în variantă orchestrală a fost înjumătăţit. Spectatorii care intonau cu patos s-au trezit că nu mai au cum cânta jumătate din "Deşteaptă-te Române" pentru că fusese tăiat.

UPDATE!

Acum există şi proba video. Ea poate fi vizionată aici: http://youtu.be/Mc9tcEsoAB0

Nu există permisiunea pentru partajare pe bloguri şi reţele dar puteţi să verificaţi acolo, pe canalul celui care a încărcat tot meciul de box, ceea ce vă scriu în continuare:

Minutul 05.23 - se cîntă God Save the Queen. Integral! (până la 06.04)

Minutul 06.11 - începe Imnul României. Atunci cînd ar fi trebuit să se cânte versurile "La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani" înregistrarea se opreşte brusc, lăsându-i pe suporterii români în ceaţă, (minutul 6.43) şi se trece la un fragment di Imnul Canadei, care şi el este, am impresia, maltratat, pentru că se întrerupe brusc la minutul 07.14

JIGNITOR şi UMILITOR

Ruşine britanicilor! Dar-ar Ăl de sus să vă umpleţi la Olimpiadă de toţi cerşetorii din lume!

sâmbătă, 26 mai 2012

Secretul murdar al Eurovision - documentarul care irită conducerea EBU şi oficialii din Azerbaijan

Să ne închipuim că nu ar fi existat Revoluţia şi Ceauşescu ar fi continuat să conducă în timp ce imperiul sovietic se prăbuşea. Să ne mai închipuim că, după ce ar fi murit Ceauşescu, la conducere ar fi venit Nicu Ceauşescu. Să mai facem un plus de exerciţiu de imaginaţie şi să presupunem că, datorită imenselor resurse ale subsolului, România ar fi fost acceptată într-un final în cadrul EBU şi chiar ar fi câştigat concursul Eurovision.


V-aţi întipărit în minte cadrul preliminar? Atunci să ne închipuim o sală imensă construită pe locurile recent demolate ale unor blocuri din care locatarii au fost smulşi din casă. Nu are nimeni cum să se împotrivească legal pentru că opoziţie democratică nu poate exista într-o ţară cu zeci de deţinuţi politici. Democraţia minimală pe care o presupune televotingul nu este respectată în nici un fel pentru că cei care ar îndrăzni să transmită mesaj SMS în favoarea melodiei ungare - pentru că Ungaria ar fi fost în acest scenariu o ţară rivală - ar fi imediat anchetaţi. În timpul emisiei, printre clipurile care fac o campanie publicitară frumoaselor peisaje din ţara noastră, s-ar strecura deodată şi prezentarea modernului bulevard "NICOLAE CEAUŞESCU". Am uitat să spun: echipa autohtonă însărcinată cu organizarea concursului Eurovision ar fi dirijată de Zoe Ceauşescu.

În timpul acesta mai-marii EBU din Elveţia îşi bagă capul în nisip şi spun că există doar deficienţe minore care pot fi trecute cu vederea. Asta deşi reporterii care nu se lasă mânjiţi de gazodolarii ceauşeşti le prezintă dovezile în faţă şi arată şi spravegherea drastică sub care au fost ţinuţi în timpul periplului din ţara organizatoare.

Vi se pare un scenariu SF? Lucrurile sunt în schimb reale dar nu privesc România ci taman ţara care organizează acum Eurvision. O echipă a BBC de la emisiunea Panorama a realizat un reportaj stânjenitor atât pentru conducerea EBU, cât şi pentru guvernul Azerbaijanului. Se intitulează "Eurovision's Dirty Secret" (Secretul murdar al Eurovision-ului) şi îl puteţi viziona mai jos:

Imagini în premieră cu bâlbele lui Loreen şi Mandinga din reprezentaţia pentru juriu

Am spus anterior că Mandinga a avut o sincopă. Şi Loreen reprezentanta Suediei păţise la fel. Este vorba de prestaţia pe care au avut-o finalistele pentru jurizare. Între tip au apărut şi imagini video postate pe Youtube:

Pentru Mandinga: priviţi de la minutul 2:05



Pentru Loreen: la minutul 2:17



Aceeaşi prezentare scenică vom vedea şi în transmisiunea directă. Să sperăm că nu şi greşelile.

Eurovision 2012: finaliştii (partea a treia)

CELE 10 PIESE DIN A DOUA SEMIFINALĂ

După ştirea de la baku nici nu mai am chef de postat.

LITUANIA: Donny Montell - Love Is Blind

Plictisitoare



BOSNIA şi HERŢEGOVINA: Maya Sar - Korake Ti Znam

Tot plictisitoare



SERBIA: Željko Joksimović - Nije Ljubav Stvar

La un moment dat îi dădeam şanse pentru locurile 1-5. Dar cred că intră în primele 10.



 UCRAINA: Gaitana - Be My Guest

Asta-i piesă de Camionat European de fotbal. Mare mirare să nu prindă primele 5 locuri.



SUEDIA:  Loreen - Euphoria

Candidată pentru câştigarea concursului. Numai că şi Loreen a făcut aceeaşi greşeală ca Elena noastră. Ufff!



MACEDONIA: Kaliopi - Crno I Belo

Interesantă piesă! Prinde top 10 dacă nu cumva va face o surpriză chiar mai mare.



NORVEGIA: Tooji - Stay

Nu-mi place.



ESTONIA: Ott Lepland - Kuula

De umplutură.



MALTA: Kurt Calleja - This is the nigh

Altă voce, nişte modificări pe ici, pe colo, şi anume în părţile esenţiale şi poate n-ar mai fi fost plicticoasă.



TURCIA: Can Bonomo - Love Me Back

Indigestă.

Veşti proaste de la Baku

În noaptea aceasta a avut loc la Baku prezentarea pieselor pentru jurizare. Juriile naţionale acordă jumătate din procentajul prin care este aleasă câştigătoarea.

Se pare că iarăşi am avut o problemă şi Elena a uitat versurile pe la jumătatea piesei. Aşa cel puţin se scrie pe blogul unuia care a urmărit reprezentaţia specială şi care a transmis în timp real impresii scrise despre aceasta.

Mâine mai avem doar şansa de redresare la televoting. Greu. Foarte greu.

vineri, 25 mai 2012

Anže Škrube chemat de urgenţă. Iar Mandinga schimbă coregrafia.

O depeşă Mediafax ne informa la pânz că Anže Škrube, coregraful ce s-a ocupat de mişcările de scenă ale reprezentantei României, s-a alăturat echipei. Acesta, după un drum de 20 de ore, a ajuns la Baku şi va fi prezent la finala de mâine seara.

Aici trebuia să citim printre cuvinte. Anume că pentru finală (şi pentru prezentarea din noaptea asta în faţa juriilor!) Mandinga a ales să treacă pe varianta B coregrafică.

Şi într-adevăr, un clip postat pe Youtube de la repetiţia din seara aceasta ne prezintă mişcări de dans schimbate în anumite puncte.

Posibil ca în finală să vedem şi costume diferite?

Eurovision 2012: finaliştii (partea a doua)

CELE 10 PIESE DIN PRIMA SEMIFINALĂ

Pe unele bbloguri s-a comentat cum că această semifinală a fost mai puternică şi cu piese mai interesante decât în cea de-a doua. Ordinea este cea dată de extragerea plicurilor cu finaliştii.

 ROMÂNIA: Mandinga - Zaleilah

După problemele avute în semifinală casele de pariuri i-au scăzut şansele de victorie. Cred că o bună comportare în finală ar putea provoca surpriza. Oricum în primele 5 locuri. Preiau atât înregistrarea făcută la repetiţii, cât şi cea unde a fost defavorizată de căderea sunetului în căşti.





MOLDOVA: Pasha Parfeny - Lăutar

Piesa nu-mi place. Poate pentru că seamănă cu un foxtrot.



ISLANDA: Greta Salóme & Jónsi - Never Forget

Blocul nordic şi votul juriilor îi dau şanse pentu top 10.



UNGARIA: Compact Disco - Sound Of Our Hearts

Cred că ar fi avut nevoie de altă voce.



DANEMARCA: Soluna Samay - Should've Known Better

Acelaşi lucru ca pentru Islanda. Doar că seamănă cu Taylor Swift.



ALBANIA: Rona Nishliu - Suus

Cam aşa fac şi eu când mă doare măseaua. Lăsând gluma, totuşi nu este un concurs de cele mai puternice voci.



CIPRU: Ivi Adamou - La La Love

Dacă n-ar fi susţinerea vocală din spate (bărbatul în negru), ar fi jale. Intră în primele 10.



GRECIA: Eleftheria Eleftheriou - Aphrodisiac

Şi ea ajutată de "backing vocals". Şanse să intre în primele 10.



RUSIA: Buranovskie Babushki - Party For Everybody

Dacă ceva de genul ăsta ajunge să câştige atunci e jale şi n-ar mai trebui să mai participăm vreodată. Blocul ex-sovietic o vor împinge în  top 10. Poate că mi s-a părut dar am avut impresia, pe la sfârşit, că nu ar fi cântat peste negativ ci pe voci preînregistrate. Ceea ce este împotriva regulamentului.



 IRANDA: Jedward - Waterline

O să intre şi în top 5 (dacă vor pune un umăr şi juriile) pentru că vor avea susţinerea preadolescenţilor.

Dezinformare a la Associated Press

Un corespondent al agenţiei de presă Associated Press, Peter Leonard, a publicat foarte, foarte recent o "corespondenţă" - mai degrabă un comentariu - care are drept ţintă prezenţele importante scenice de la Eurovison.

Intitulat "This is pop? A look at wacky Eurovision contenders" ("Este acceasta muzică pop? O privire asupra pretendenţilor ciudaţi de la Eurovision"), fragmentele care vizau piesa trupei Mandinga au fost imediat preluate pe unele siteuri de "ştiri" de pe la noi.

Autorul afirmă că prezintă "favoriţii şi trăznăi de mai mare minunea" fără însă a face o despărţire netă în depeşă. Astfel, sunt prezentaţi pe rând: Engelbert Humperdinck, Burnaovskie Babuşki, Jedward, Loreen, Mandinga, Zelyco Jocsimovici şi Nina Zili.

Dacă ar fi să împărţim între "ciudăţenii" şi reprezentanţi evidenţi ai muzicii pop actuale, atunci primele nume prezentate ar reprezenta excentricităţile. Dar titlul spune altceva! Iar dacă este aşa, în acest caz nu se pot înţelege cuvintele cu care este etichetată melodia trupei româneşti: "global mishmash" - "o amestecătură mondială". ("It's song "Zaleilah" is a global mishmash: Cuban horns, lashings of salsa, a generous dollop of Gypsy frenzy, and even a smattering of bagpipes.").

Să spunem că-i aşa şi că "mix"-ul de influenţe ar trebui interzis. Problema este că domnul corespondent comite o eroare profesională pentru că ne informează despre "o eroare de sunet care a afectat REPETIŢIILE" (sic!) - "an earphone malfunction hurt rehearsals". Confundă pur şi simplu "repetiţiile" - unde nu a existat nici o problemă - cu "semifinalele" - unde interpretarea României a fost afectată grav de problemele de sunet.

Profilul domnului corespondent al AP afişat pe LinkedIn ne înfăţişează o persoană cu preocupări economice, specializată pe spaţiul rusesc şi ex-sovietic, mai puţin una specializată în industria spectacolelor. Cât despre hobby-uri: film, călătorii, ciclism - nu şi muzica!

În cazul acesta poate şi-o fi spus omul preferinţele de ageamiu (ca oricare dintre noi). Dar profesia de jurnalist trebuia să şi-o respecte şi să nu facă nişte confuzii majore sub sigla AP. Şi mai de apreciat cred că ar fi fost să se ocupe chiar de obiectul său de activitate. Uite, precum cei de la BBC care au dat la iveală un reportaj stânjenitor pentru oaficialităţile din Azerbaijan şi pentru mai-marii EBU: BBC Panorama - Eurovision's Dirty Secret Azerbaijan 

Părerea mea este că agenţia de presă a vrut să acopere evenimentul şi, cum prin zonă se afla acel corespondent al lor, şi-au zis: "Ce să mai cheltuim nişte bani? Îl punem pe ăsta". Asta da "ciudăţenie" profesionistă!

Eurovision 2012: finaliştii (partea întâi)

ŢĂRILE DIRECT CALIFICATE

Le-am ordonat în funcţie de preferinţele personale. Filmările au fost realizate la Baku, în cadrul celei de-a doua repetiţii.

SPANIA: Pastora Soler - Quédate Conmigo

Frumos cântec, o voce puternică şi pune şi pasiune. Cred că va intra în top 5.


ITALIA: Nina Zilli - L'amore è femmina (Out of Love)

Prezenţă tipic italiană dar parcă melodia de anul trecut era ceva mai bună. Intră în top 10.


FRANŢA:  Anggun - Echo (You And I)

Prea modificată la sintetizator iar videoclipul este scârbos, cu d-ăia de-s pe invers. Nu prinde primele 10 locuri, părerea mea.


MAREA BRITANIE: Engelbert Humperdinck - Love Will Set You Free

El şi cu bunicuţele rusoaice sunt motivul pentru care media de vârstă a participanţilor de la această ediţie este de 120 de ani. L-a apucat nostalgia şi a început să fredoneze un vals.


GERMANIA: Roman Lob - Standing Still

La preselecţia noastră naţională au fost vreo două piese asemeni ăsteia. Nu-mi spune nimic.


AZERBAIJAN: Sabina Babayeva - When the Music Dies 

Ce se întămplă când muzica moare? Te vaiţi!


 

joi, 24 mai 2012

Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea a şasea, 2003 - 2011)

Două modificări majore au loc şi influenţează masiv alegerea câştigătorilor.

În primul rând că se renunţă la stupidele trimiteri pe tuşă ale ţărilor ce avuseseră un punctaj mai slab în anii precedenţi. Se introduc semifinalele şi de acum fiecare ţară are o câtime de şansă să se facă auzită. Sistemul se aplica iniţial acelor participanţi dezavantajaţi, după cum am spus anterior. Mai apoi a început să se aplice tuturor ţărilor, exceptând-o pe cea câştigătoare anterior (şi gazdă a celei în curs) împreună cu acelea numite "mari contributoare" - Marea Britanie, Spania, Germania, Franţa şi, iată ce de un an de zile, Italia.

A doua mutare şi mai importantă. TELEVOTINGUL. Decizia scapă juriilor şi înţelegerilor regionale. E drept că se lasă loc gusturilor de tip geopolitic.Dar o piesă bună prinde de obicei locuri fruntaşe. De asemenea se lasă loc SPECTACOLULUI şi de aici se ajunge şi la faraonismul de acum al competiţiei. Unii spun că-i bine, alţii că-i rău. Şocul publicului a fost atenuat repede, organizatorii având grijă să introducă moderarea adusă de juriile naţionale.

DAR DIN ACEL MOMENT ROMÂNIA A FOST MEREU PREZENTĂ ÎN FINALĂ! Că aici ne-am clasat pe locuri mai bune sau mai proaste, asta-i altă poveste.

Şi mai este de observat ceva. Întrecerea muzicală devine impredictibilă.

Mulţumiri Wikipedia pentru documentare.

2003 Turcia: Sertab Erener - Everyway that I can 


2004 Ucraina: Ruslana - Wild Dances 


2005 Grecia: Elena Paparizou - My Number One


2006 Finlanda: Lordi - Hard Rock Hallelujah


2007 Serbia: Marija Šerifović - Molitva




2008 Rusia: Dima Bilan - Believe 


2009 Norvegia: Alexander Rybak - Fairytale


2010 Germania: Lena - Satellite



2011 Azerbaidjan: Ell & Nikki - Running scared

Zece motive (haioase) pentru care ROMÂNIA trebuie să câştige EUROVISION-ul

Un blog spaniol dedicat Eurovision face o analiză foarte favorabilă trupei ce ne reprezintă la ediţia din anul acesta. Vă prezint mai jos textul plin de umor, tradus cu ajutorul Google Translate şi prelucrată din greu de către mine. Postarea originală o aflaţi aici: http://www.topeurovision.com/2012/05/los-10-mandamientos-por-los-que-rumania.html


Nu fac, de obicei, excepţii în acest blog ci mă refer doar la activităţile Spaniei la Eurovision, dar există întotdeauna un început (măcar în Azerbaidjan). Postarea despre Pastora Soler şi clasificarea finală a Spaniei între cele 52 de reprezentante la Eurovision după spectacolul de la Baku va veni mai târziu. Între timp, voi prezenta, în mod excepţional şi pentru moment, o psotare despre cele 10 motive pentru care România trebuie să câştige Eurovision 2012.

1. Tensiunea suedeză. Primul motiv este Loreen, cantareata din Suedia, care este favorita numărul unu de luni de zile la casele de pariuri, reprezintă o presiune. Mai mult, deoarece Loreen a devenit Ventilatoreen, este insuportabil. Încearcă să fie super-mitică în tot ceea ce face. Părul său negru, mişcările ei de Tai Chi şi de peşte aflat pe drum şi lupta ei constantă împotriva vântului ventilatorului din faţă mi-au devenit foarte plictisitoare. Stimată Loreen, acasa la dumneavoastră aţi primit o mulţime de aplauze şi s-a spus spus că dansezi foarte bine, şi, în tot ceea ce faci, eşti bine văzut. De asemenea, aveţi aer de suedeză cum am eu de heterosexual, iar engleza dumitale de discotecă nu merită să aducă victoria în dulăpiorul nordic, şi după cum nu câştigaţi nici Campionatele Mondiale si Europene, aşa nu este determinant să câştigaţi Eurovisionul. Şi câtă tensiune îţi dă cântecul ţării tale! România te poate face să ieşi din piesa Suediei liniştit ca un măgar. Totuşi, mi-au plăcut mereu cântecele şi dansurile nordice. Dar nimeni să nu se simtă lezat de a o fi criticat pe Maiestatea Sa Regina Loreen.


2. Pentru a împiedica latentul Imperiu Rus. Putin are intenţia de dominaţie mondială, şi doreşte să înceapă prin cucerirea Eurovision-ului. Prin urmare, România trebuie să-l oprească şi se pare că doar Elena Ionescu poate. Din 1994, de când Rusia a intrat Eurovision, au existat mai multe misiuni ale serviciilor secrete ruse pentru a obtine victoria. În ultimul deceniu au intensificat presiunile (mai ales după eşecul operaţiunii T.A.T.U.) prin forţa mondială Dima Bilan, care nu a fost mulţumit de locul al doilea din2006, ci s-a întors în 2008 pentru a câştiga, având voturile tuturor fostelor republici sovietice pentru fosta ţară-mamă, de teama represaliilor din partea lui Putin. De fapt, din cele 10 ţări care au dat puncte pentru Rusia de atunci, doar Germania şi Norvegia se află în afara zonei de influenţă a ceea ce a fost URSS, dacă se poate spune că sunt în afară. Rusia le ameninţă cu pieirea pe toate. În cele din urmă, pentru că nu poţi face nimic, doar votarea României poate preveni o nouă victorie a Rusiei cu cele şase bunicuţe care au luat teren de câteva săptămâni. Bineînţeles că nu vor vedea un euro. O rubla, pardon.

 3. Conceptul de "uşurică". Este strâns legată de Eurovision şi lumea televiziunii, în general. Ca să fii o "uşurică"poate să fie de bine sau de rău. Elena Ionescu ştiu prea multe despre acest concept şi âl aplică în mod consecvent. Este ca un fel de "uşurică" dar care admite că aceasta este starea ei şi o trăieşte intens. Nu are nici o problemă să se deplaseze în mod constant în mod provocator, sexy si cât mai fierbinte posibil, vorbind spaniola cu un accent care face să înebunească pe bărbaţi, fie ei spanioli sau nu. În plus, este foarte decentă, cu buzele ei rujate, cu sânii ei mereu foarte ridicaţi şi valurile sale de par foarte luminoase. Pentru a înţelege diferenţa dintre Elena şi alte pseudouşurice, aveţi posibilitatea să faceţi analogie la cantareata din Grecia, cu un nivel inferior de "uşurică", cu al ei succes intitulat "Aphrodisiac"cunoscut de asemenea sub numele de "Aphrouşurica", sau de predecesarea sa, elena Paparizou, care i-a fost profesoară lui Eleftheria. Cu toate acestea, conceptul de "Uşurică" este pentru noi ceva pozitiv şi frumos, pe care nimeni nu o vede ca o insultă. De fapt, noi credem acest concept face o fiinţă să fie  umană, oameni mai buni şi mai puţin reprimaţi, societatea conservatoare respingându-o însă în mod constant.

4. Planul său de economie. În vremuri de criză ni se pare inevitabil că orice cheltuieli majore la videoclipuri să fie tăiate, cum ar fi cele ale clipului lui Anggun din Franţa, cu al cărui buget s-ar putea hrăni toţi copiii din Etiopia timp de doi ani. Cu toate acestea, Franţa a fost întotdeauna foarte şovină atunci când vine vorba de a investi bani. Atât de mult, încât toţi banii au fost investiţi în producţie, şi nimic pentru Anggun, care, nefiind franţuzoaică din naştere, nici pe ei nu i-a interesat interesaţi, considerând-o, desigur, drept o oarecare "pseudouşurică". Fapt este în acest an reducerile au însoţit mai multe ţări: România, Cipru, Austria şi Grecia sunt cele mai importante. Aceste delegaţii au decis să nu investească în pânză, astfel încât cântăreţii săi au purtat resturi rămase de la carnaval, promovând nudismul. Românca, în fapt, a folosit în semifinală resturile de la perdeaua casei de păpuşi din vremea când era mică. Lucru ce o onorează. Spre deosebire de deşeurile textile ale Albaniei sau Rusiei care ar trebui să fie amendate cu -12 puncte dintru început. Ca să nu mai vorbim de jacheta semidiformă a fetei din Danemarca sau de cea uleioasă a Muntenegrului. O adevărată aberaţie în această criză mondială pe care o trăieşte Europa. Pentru capacitatea sa de a economisi, chiar dacă e vorba de textile, ecoRomânía merită să câştige.


5. Nu e somnolentă. Ce este somnul? Ceea ce provoacă alte melodii preferate, cum ar fi Serbia, care este foarte bună, numai că te adoarme. Ţi-o pui în faţă şi te adoarme buştean în două minute. Este ca o valeriană. Sau cu hiper plicticoasa Islandă, care în fiecare an trece neobservate, dar în acest an stă, de neînţeles, foarte bine la cota de pariuri, mai ales când e vorba o copie ieftina a Evanescence, grup deja depăşit, aşa cum îşi imaginează aceştia doi. Mai mult, tipa islandez a fost cît pe ce să-i sară în ochi cuva, cu vioara, în semifinale. Sunt periculoşi! România trebuie să ne facă să scăpăm de aceştia doi din Islanda, dar mai presus de toate, să facă să nu câştige extrem de plictisitoare piesă a italiencei Nina Zilli, care ar vrea să ne facă să credem ea a inventat muzica, prin stilul ei incoerent, prin faţa ei speriată şi prin încercarea sa de a fi un soi de Amy Winehouse italiană. Noi trebuie să prevenim ca acest tip de favorite, în special Italia, să câştige Eurovision-ul în acest an.Ar fi trebuit să câştige anul trecut pentru că fusese cel mai bun cântec, dar de ce ar trebui să câştige în acest an? Pentru a evita această somnolenţă, România trebuie să câştige.
6. Creşte natalitatea. Când ascultaţi la Mandinga, vrei doar să sari, ajungi să dansezi, ieşi pe stradă, te duci la un club, tragi la măsea vreo cinci pahare şi socializezi cu sexul opus sau de acelasi sex, cu rezultat condiţionat reproducerea (naturală sau prin adopţie). Prin urmare, se promovează sociabilitatea umană. Din acest motiv, va merita să câştige Eurovision: pentru a promova natalitatea şi pentru ca noi generaţii de români puternici şi frumoşi să apară, pentru a veni în Spania şi a lucra şi astfelde a contribui cu o parte din salariul lor la pensiile noastre.

7. Cântă în limba spaniolă. Mandinga cântă în limba spaniolă! O limbă aşa de frumoasă, pe care abia de o auzi la Eurovision, deoarece toate delegaţiile preferă să cânte în limba engleză, în scopul de a încerca să aibă un impact mai bun, aşa încât în ultimii 10 ani, doar o singură castigatoare nu a fost cântat în limba engleză. Iar în această perioadă marea britanie sau Irlanda nu a câştigat deloc. Aşa că ţine partea unui cântec prestat în spaniolă decât a unuia cântat în engleză.
8. Nu a castigat niciodată. Toate ţările merită să câştige odată Eurovision-ul. În acest moment acest lucru este greu de împlinit, dar sunt unii încearcă de mulţi anişi sunt dince în ce mai aproape. În cazul României s-a început în 1994 şi, mai ales în ultimii ani, s-a ţinut mereu apropape cu propuneri bune. În ultimii şapte ani a fost de două ori pe locul trei şi o dată pe patru. Poate că acest an ar putea fi anul european românesc. În Spania încercăm de ani de zile şi ne-am săturat, dar, hei, nu ştii niciodată de unde sare iepurele în Europa. În fotografie, Mihai Traistariu, care a fost locul 4 în 2006, cu un alt mare cântec mare, dar cu o coregrafie oribilă, foarte românească, şi foarte puţin inovativă. Desigur, a avut o voce puternică iar aici (în poză) prietenul nostru are părul vopsit foarte mişto. Considerat cel mai bun de la Anabel Conde, şi asta ne spune ceva.
9. Numele grupului. Este motivul cel mai absurd dintre toate. Mandinga seamănă cu "mandanga". Iar "mandanga"" este un cuvânt foarte amuzant. Înseamnă "porcărele", "prostioare", iar "porcărelele" ne încântă. În Columbia, de exemplu, înseamnă marijuana. E un nume de grup atât de amuzant încât merită să câştige Eurovision, iar nu alţii precum Secret Garden , câştigătorii din Norvegia ori Elena Paparizou, o femeie cu numele de papagal. Aşa se ajunge la delicvenţă.
10. Alternativa hispanică. Acesta este motivul pentru care România ar trebui să câştige, şi e mult mai trist pentru noi. Spania nu va câştiga Eurovision în acest an, oricât ne-am chinui, şi chiar dacă Pastora Soler are cea mai buna voce şi cântă ca îngerii. Este foarte dificil ca marea masă a Europei de Est să ne voteze, şiar asta este absolut necesar pentru a câştiga. Iar axa nordică ne dă cu atât mai puţin votul pentru a câştiga. Deci, dacă nu se poate câştiga reprezentantal nostru, şi cu Andora afară, este clar că România ar trebui să fie preferată de spanioli.
Deci, acestea sunt cele zece motive explicate şi vă trimit mesajul ca sâmbătă să votaţi pentru România. Dumnezeu, care este român, vede toate şi te va pedepsi dacă nu veţi permite Luciei Perez, lui Soraya si Lydiei să fie reprezentantele de anul viitor ale Spaniei, la Bucuresti în 2013. Imaginaţi-vă, ar fi ca un Lunae diabolic.

Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea a cincea, 1990 - 2002)

Ar fi trebuit să fie un pas înainte! În estul Europei cădea comunismul. Piedicile care existau înainte se desfiinţau. Piaţa Comună Europeană se transforma în Uniunea Europeană. Dar în loc să se dea spaţiul energiilor înoitoare festivalul cădea într-o anchilozare profundă.

În Eurovision cu greu pătrund recent eliberatele ţări din est. Şi mai greu cele din fostul spaţiu sovietic ori iugoslav. Regulile de pătrundere în finala concursului devin complicate şi aberante. O ţară care nu se clasa într-un interval de locuri urma să stea pe tuşă anul următor şi, deci, să nu participe la concurs.

Votul geopolitic este la apogeu. Nu mai conta calitatea pieselor. Exasperată, Italia refuză să mai participe la această caricatură de întrecere. Mă întreb cum de nu i-a luat exemplul şi Franţa? Exemplele pe care le-am pus la sfârşit lămuresc sensul întrebării.

1990 Italia: Toto Cutugno - Insieme: 1992


1991 Suedia: Carola - Fångad av en stormvind


1992 Irlanda: Linda Martin - Why me?


1993 Irlanda: Niamh Kavanagh - In your eyes 


1994 Irlanda: Paul Harrington & Charlie McGettigan - Rock 'n' roll kids


1995 Norvegia: Secret Garden - Nocturne


1996 Irlanda: Eimear Quinn - The Voice


1997 Marea Britanie: Katrina & The Waves - Love shine a light


1998 Israel: Dana International - Diva 


1999 Suedia: Charlotte Nilsson - Take me to your heaven


2000 Danemarca: Olsen Brothers - Fly on the Wings of Love 


2001 Estonia: Tanel Padar & Dave Benton - Everybody


2002 Letonia: Marie N - I Wanna


Uitaţi şi două piese necăştigătoare, ambele franţuzeşti. Prima s-a clasat pe locul 2 în 1990:

Joëlle Ursull - White and black blues

Amina - Le dernier qui a parlé - tot pe a doua poziţie, în 1991, dar cu acelaşi număr de puncte ca ale câştigătoarei.